Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – I 85
Nu mai exista oare nici un alt subiect în care să-mi exersez talentul şi
vorbirea? Doar laudele tale, Doamne, da, doar laudele tale, înălţate prin
Sfintele tale Scripturi, ar fi putut să sprijine coardele slabe ale inimii mele
şi n-ar fi îngăduit să fie răpită de nimicnicia tuturor uşurătăţilor, ca o
dezgustătoare pradă a spiritelor zburătoare. Căci nu doar într-un singur
fel se aduc jertfe îngerilor răsculaţi 73 .
capitolul al xviii-lea
Retorica păgână pune vanitatea elocinţei
mai presus de valorile morale
28
29
Dar ce-i de mirare în faptul că, în mijlocul unor asemenea vanităţi, mă
ţineam departe şi de tine, Dumnezeul meu, şi mă risipeam în lumea din
afară, atâta vreme cât mi se propuneau drept pilde de urmat oameni care
se simţeau discreditaţi dacă strecurau vreun barbarism sau vreun solecism
74 în relatarea faptelor lor bune, dar se făleau nespus când reuşeau să
povestească în cuvinte exacte şi potrivit normelor, prin expresii bogate şi
împodobite, propriile lor dezmăţuri.
Tu vezi aceste lucruri, Doamne, şi taci, îndelung răbdător şi prea îndurător 75
şi plin de sinceritate. Dar oare vei tăcea de-a pururi? Iată că acum tu scoţi
la lumină din acest hău îngrozitor sufletul care te caută pe tine, însetat de
desfătările tale, şi a cărui inimă îţi spune: Am căutat faţa ta; faţa ta, Doamne,
o voi căuta mereu 76 . Căci a persista într-o patimă întunecată înseamnă a sta
departe de faţa ta. Când ne depărtăm de la tine sau când, dimpotrivă, ne
apropiem de tine, nu o facem prin mişcările picioarelor şi nu punem anumite
distanţe între lucruri. În parabola evanghelică, fiul mai mic nu şi-a
procurat cai, care sau corăbii, nu a zburat cu aripi vizibile şi nu a parcurs
nici un drum mişcându-şi genunchii în mod obişnuit, pentru a ajunge să
trăiască asemenea unui fiu risipitor, într-o ţară îndepărtată, şi să irosească
averea pe care i-o dăruiseşi la plecare ca un bun părinte; căci un şi mai îngăduitor
părinte ai fost tu când, la întoarcerea risipitorului sărăcit, i-ai redat
averea. Aşadar, a trăi într-o patimă desfrânată este totuna cu a trăi într-o
patimă întunecată, iar aceasta înseamnă a trăi departe de faţa ta.
Priveşte, Doamne, Dumnezeul meu, priveşte cu răbdare 77 , aşa cum obişnuieşti
tu, cu câtă grijă respectă fiii oamenilor convenţiile referitoare la litere şi