Sfantul-Augustin_Confesiuni

Cartea a XII‐a 849
108. Cf. Ps. 27:4.
109. Cf. Ps. 31:11.
110. Conform disocierilor precedente, Augustin are în vedere timpul trecut şi timpul
viitor. Pine‐Coffin exprimă în mod explicit această interpretare: I am
divided between time gone by and time to come.
111. Această metaforă cu conotaţii metalurgice este un ecou din poezia Psal milor.
Arhitectura metaforică începută de această frază continuă în primele secvenţe
ale capitolului următor.
112. Ideea aceasta este formulată în termeni expliciţi în De civitate Dei, XI, 6: Procul
dubio non est, mundus factus in tempore, sed cum tempore – „Nu există nici o
îndoială că lumea a fost creată nu în timp, ci împreună cu timpul“.
113. Cf. Fil. 3:13. Vezi şi supra, nota 16.
114. După cum se va vedea mai pe larg în capitolele al ix‐lea şi al xii‐lea ale Cărţii
a XII‐a a Confesiunilor, Sf. Augustin defineşte îngerii drept fiinţe situate în afara
timpului şi a schimbării.
115. Cf. Fac. 1:1.
116. Termenul distinctio, ‘diferenţiere’, caracterizează creaţia, şi nu pe Creator, care
rămâne veşnic, simplu şi unic. Pentru înţelegerea acestui termen, vezi şi LabrIolle:
sans que rien differenciât votre action, Pine‐Coffin: there is no change
in your action, Bernhart: ohne Aufspaltung Deines Tuns, Orsa: senza tensione
della tua attività.
117. Ps. 146:8.
Cartea a XII‐a
1. Cu referire la promisiunea divină, Augustin utilizează aici verbul corrumpere, ‘a
nimici; a strica’. Traducătorii pe care îi consult oferă echivalări contextuale: qui
en pourrait compromettre l’effet? (Labriolle); who shall annul it? (Pine‐Coffin);
chi potrà infimarla? (Orsa); wer kann sie entkräften (Bernhart).
2. Rom. 8:31.
3. Mat. 7:7–8.
4. Ps. 15:16. Expresia biblică cerul cerului este socotită de Augustin importantă
pentru înţelegerea topografiei cosmice simbolice. După cum arată J. Pépin,
Recherches sur le sens et les originés de l’expression «caelum caeli» dans le livre XII
des «Confessions» de saint Augustin, în Archivium Latinitatis Medii Aevi, nr. 953,
pp. 185–234, dife ritele semnificaţii atribuite de Augustin acestei expresii pun
în lumină contaminarea tradiţiei creştine cu elemente ale neoplatonismului.
Astfel, dacă la începutul Cărţii a XII‐a „cerul cerului“ este identificat cu orizontul
primar al Creaţiei, ulterior pot fi detectate şi alte nuanţe semantice, precum:
entitatea spirituală absolută, superioară celei terestre (XII, ii, 2), creatură