Sfantul-Augustin_Confesiuni

Cartea a XI‐a 843
59. Termenul vetustas, fără nici o determinare în original, pune probleme de interpretare.
Despre ce vechime poate fi vorba? Labriolle, p. 304, nota 1,
propune să facem apel la un pasaj din Sermones, CCLXVII, ii, 2, unde, discutând
despre parabola evanghelică a vinului vechi în burduf nou, Augustin afirmă că
omul cel vechi este omul legat de patimile trupului (carnalitas vetustas est).
Bernhart, p. 904, nota 20, se gândeşte la o posibilă legătură cu opoziţia
făcută de Apostolul Pavel (Rom. 7:6) între novitas spiritus, ‘noutatea duhului’,
şi vetustas litterae, ‘vechimea lite rei’, referindu‐se la spiritul creştin în comparaţie
cu litera Vechiului Testament.
60. Cei care pun această întrebare nu sunt în stare să se desprindă de logica strictă,
a faptelor „istorice“ şi să se înalţe la contemplarea, prin înţelegere şi credinţă, a
Ade vărului. Aluzia polemică a lui Augustin ţinteşte deopotrivă pe manihei, care
sus ţi neau că lumea nu are un început şi un sfârşit şi că, fiind eternă, ideea creaţiei
ex nihilo este absurdă. Augustin încearcă să răspundă mai pe larg la această
obiecţie în De civitate Dei, XII, xii.
61. Până aici, Augustin a rezumat raţionamentele prin care filozofii neoplatonicieni
obiectau la dogma Creaţiei. Tot în De civitate Dei, XII, xii, el formulează şi un
răspuns de natură filozofică, deşi recunoaşte cu gravitate că problema depăşeşte
în multe privinţe puterea lui de înţelegere.
62. Cf. Efes. 3:10.
63. Ecou al Ps. 5:10: Quoniam non est in ore eorum veritas; cor eorum vanum est –
„Căci în gura lor nu e nimic temeinic; lăuntrul lor este pieire“ (Radu–Gal.).
64. Folosind majuscula (Colui che è l’eterno presente), Orsa sugerează per soana
Creatorului ca prezenţă eternă a Fiinţei; este unica interpretare explicită în
versiunile pe care le‐am avut la îndemână. Oricum, Augustin concepe existenţa
creaturii în istorie ca pe o neîntreruptă izvorâre dintr‐un prezent etern, cel al
Crea torului; cf. De Trinitate, II, v, 9: Illa quae coram corporeis oculis foris geruntur,
ab interiore apparatu naturae spiritalis existunt – „Lucrurile care se întâmplă
în exterior, înaintea ochilor trupeşti, îşi primesc existenţa din interiorul structurii
naturii spi rituale“.
65. Expresie biblică: nunc quidem valet manus mea (Fac. 31:29).
66. Ps. 102:28 şi Evr. 1:12.
67. Cf. 2 Petr. 3:8.
68. Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
69. Ps. 2:7.
70. În extrema concentrare a expresiei, atât de specifică stilului său, gândul lui
Augustin este mai greu de urmărit. De aceea, pentru cititorul interesat de nuanţe,
iată câteva din interpretările moderne, sensibil diferite una de alta: Vous
êtes avant tous les temps, et il n’est pas possible qu’en un temps quelconque le temps
ne fût pas (labriolle). You are before all time; and ‘time’, if such we may call
it, when there was no time was no time at all (Pine‐Coffin). Prima di tutti I