Sfantul-Augustin_Confesiuni

842 note
un verset din Evanghelia lui Ioan (8:24): Tu quis es? Dixit eis Jesus: Principium, qui
et loquor vobis – „Cine eşti tu? Isus le‐a zis: Sunt Începutul, cel care vă şi vorbesc“.
Vezi şi mai jos, nota 51. În locul pronumelui qui din Vulgata, Augustin întrebuinţează
aici conjuncţia cauzală quia, ceea ce indică un ecou din versiunea grecească.
46. Din nou motivul central al gnoseologiei augustiniene, cel al Învăţătorului lăuntric.
Cf. supra, notele 100 la Cartea a IV-a, 32 la Cartea a V‐a, 87 la Cartea
a IX‐a.
47. Verbul docere, verb cheie în lexicul filozofic al Sfântului Augustin, poate fi înţeles,
într‐un sens mai tehnic, potrivit concepţiei sale pronunţat semiologice,
şi ca ‘a trans mite informaţii inteligibile’. Vezi şi supra, nota 59 la Cartea a III‐a.
48. De exemplu în cazul în care se vorbeşte într‐o limbă străină pe care nu o cunoaştem,
împrejurare avută în vedere mai sus, XI, iii, 5.
49. Ioan 3:39.
50. Vezi supra, nota 45.
51. Cf. supra, nota 45. Sfârşitul acestui capitol rezumă o temă importantă a gân dirii
augustiniene, detaliată, în termeni asemănători cu cei de aici, şi în alte scrieri.
De exemplu, în De Trinitate, IV, xviii, 24, citim: „Întrucât avem un început,
noi nu putem accede la veşnicie decât dacă o fiinţă veşnică ar accepta un început,
asemenea nouă, şi astfel, unită cu noi, ne‐ar conduce către veşnicia sa“.
După cum atestă am plul comentariu dedicat Evangheliei lui Ioan (In Iohannis
Evangelium, XXXVIII, 2, pentru Augustin, corespunzător celor două semnificaţii
principale ale cuvântului principium, Dumnezeu‐Creatorul este deopotrivă
„începutul“ în timp al creaturii şi „cauză“ şi „principiu“ al ei în eternitate.
52. Această contrapunere între teama mistică în faţa insondabilului divin (inhorrescere,
tremere, timere etc.) şi iubirea înflăcărată pentru Dumnezeu (inardescere,
amor, caritas etc.) constituie unul dintre cele mai preţioase elemente ale tradiţiei
augus tiniene.
53. Ps. 31:10.
54. adică prezenţa lui Dumnezeu în suflet; o stare asemănătoare este descrisă şi
mai sus, în VII, x, 16, VII, xvii, 23 sau X, xxx, 41.
55. ultima frază este o prelucrare după Ps. 103:3–5: Qui propitiatur omnibus iniquitatibus
tuis, qui sanat omnes infirmitates tuas; qui redimit de interitu vitam tuam,
qui coronat te in misericordia et miserationibus; qui replet in bonis desiderium
tuum; renovabitur ut aquilae iuventus tua – „El iartă toate fărădelegile tale, el
vindecă toate boalele tale, el izbăveşte din stricăciune viaţa ta, el te încununează
cu milă şi cu îndurări, el satură de îndurări pofta ta; tinereţile tale înnoi‐se‐vor
ca ale vulturului“ (Radu–Gal.).
56. Cf. Rom. 8:24:25.
57. Ps. 104:24.
58. Vezi supra, notele 42, 45 şi 51.