Sfantul-Augustin_Confesiuni

Cartea a X‐a 833
ce îi intona o făcea cu o modulare a vocii atât de uşoară, încât să fie mai apropiată
de vorbirea obişnuită decât de cântare“.
156. Vezi supra, IX, vi, 14.
157. Problema dacă utilizarea în Biserică a muzicii (decantatio psalmorum et hym norum)
este sau nu în spiritul Evangheliei a preocupat destul de multe spirite în
epoca patristică. Au fost exprimate poziţii de respingere netă, ca în tratatul De
psal modiae bono, atribuit lui Nicetas de Remesiana (sec. al IV‐lea). Ezitarea
teoretică a Sfântului Augustin, după cum transpare şi în textul de faţă, se explică
prin reminiscenţele platonice şi neoplatonice din gândirea sa. Acceptând în cele
din urmă îndreptăţirea liturgică a psalmodierii, Augustin a contribuit poate
decisiv la generalizarea în Bise rica Occidentală a acestei practici. Am discutat
mai pe larg acest aspect, cu multi plele sale implicaţii istorice şi teoretice, în nota
8 la De Magistro, ed. cit., pp. 159–160.
158. Cf. Ps. 13:4 şi 6:3.
159. „Templul“ la care se referă aici Sf. Augustin reprezintă totalitatea credincio şilor,
Biserica însăşi, definită de Apostolul Pavel ca „templu al lui Dumnezeu“: Templum
enim Dei sanctum est, quod estis vos – „Templul lui Dumnezeu este sfânt
şi voi sunteţi acesta“ (1 Cor. 3:17) şi Vos enim estis templum Dei vivi – „Căci
voi sunteţi templul Dumnezeului celui viu“ (2 Cor. 6:16). Turma credincioşilor
este templul Domnului, spune Augustin în Enarrationes in Psalmos, CXXII,
40, „deoarece acolo locuieşte Hristos prin credinţă“.
160. Cf. 2 Cor. 5:2.
161. Fac. 1:31.
162. Cf. Tob. 4:2 şi urm.
163. Cf. Fac 48–49.
164. Cf. Fac. 48:1–20.
165. Deus creator omnium reprezintă primul vers al Imnului I al Sfântului Ambrozie
(vezi şi supra, nota 146 la Cartea a IX‐a). Pasajul pune în lumină concepţia
creştină despre Dumnezeu‐Creatorul tuturor lucrurilor, inclusiv al luminii
(susţinută de Sf. Ambrozie), şi pe cea a maniheilor, pentru care lumina este
principiul creaţiei şi care adorau soarele ca pe Dumnezeu.
166. Ps. 25:15.
167. Cf. Ps. 121:4.
168. Din nou o expresie a doctrinei interiorităţii, atât de importantă pentru gân direa
Sfântului Augustin. Vezi supra, notele 100 la Cartea a IV‐a, 32 la cartea a V‐a,
87 la Cartea a IX‐a.
169. În original, expresia este extrem de eliptică: quod facti sunt. Este vorba de chipul
divin al omului interior, acea „imagine a lui Dumnezeu după care am fost creaţi
în mod natural“ (De spiritu et littera ad Marcellinum, XLVII).
170. Cf. infra, XI, v, 7.