Sfantul-Augustin_Confesiuni

832 note
146. În limba latină cuvântul magister semnifică deopotrivă ‘învăţător’ şi ‘stăpân’.
Pentru semnificaţiile Învăţătorului lăuntric, vezi supra, notele 100 la Cartea a
IV‐a, 32 la Cartea a V‐a, 87 la Cartea a IX‐a.
147. Regimul alimentar foarte liberal pe care Augustin îl preconizează este spri jinit
pe autoritatea Sfintei Scripturi. Este vorba despre următoarele locuri biblice (în
versiunea românească Radu–Gal.). Mai întâi în Fac. 9:3: „Tot ce se mişcă şi
ce trăieşte să vă fie vouă de mâncare, precum v‐am dat şi toată iarba verde.“ În
Fac. 25:34, se relatează cum Esau şi‐a vândut fratelui său Iacov, pentru o fiertură
de linte, dreptul de întâi născut (cf. şi supra, notele 41 şi 84 la Cartea a VII‐a).
Despre profetul Ilie se spune în 1 Regi, 17:6: „Corbii îi aduceau dimineaţa şi
seara pâine şi carne, iar apă bea el din pârâu.“ În sfârşit, evanghelistul Matei
(3:4) aminteşte că hrana lui Ioan Botezătorul era formată din lăcuste şi miere
sălbatică. Trimiterea la ispitirea cu pâine a lui Isus Hristos face aluzie, probabil,
la Mat. 4:3–4: „Apropiin du‐se ispititorul zise către el: De eşti tu fiul lui Dumnezeu,
zi ca pietrele acestea să se facă pâini. Dar el îi răspunse: Scris este: nu
numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu.“
148. Cf. Ieş. 16:3–12. În biografia lui Augustin (Vita Augustini, XXII), Possidius citează
acest loc biblic pentru a justifica decizia sfântului ca pe masa lui să se afle întotdeauna
vin, pentru a‐ş feri apropiaţii de păcatul cârtirii împotriva lui Dumnezeu.
149. Hotărârea de a rămâne cast a luat‐o Augustin imediat după primirea botezului,
aflăm în Soliloquia, I, ix: Nihil mihi tam fugiendum quam concubitum esse decrevi:
nihil esse sentio quod magis ex arce deiciat animum virilem quam blandimenta
feminea corporumque ille contactus sine quo uxor haberi non potest – „Am
hotărât că nimic nu trebuie ocolit mai mult decât împreunarea cu o femeie:
îmi dau seama că nu există nimic altceva care să îndepărteze mai mult de culmi
spiritul bărbatului decât mângâierile femeişti şi acel contact al corpurilor fără
de care nu este cu putinţă să ţii o soţie“.
150. Cf. Rom. 8:34.
151. Ioan 16:33.
152. Ps. 139:16.
153. Iov 7:1. Încă din Epistolae ad Galatos expositio, LVI, scriere redactată în jurul
anului 394, Augustin subliniază fragilitatea destinului omenesc: „Nimic nu ne
înduplecă spre milă mai mult decât gândul la propria noastră precaritate […].
Pacea şi iubirea trebuie puse în valoare prin conştiinţa unei primejdii comune.“
154. atanasie al Alexandriei (295–373), părinte al Bisericii, campion al luptei împotriva
ereziei ariene; a impus la sinodul ecumenic de la Niceea cuprinderea în
Simbolul credinţei a dogmei consubstanţialităţii Tatălui şi Fiului.
155. Un ecou al acestei fraze augustiniene, foarte apropiat chiar şi în termeni, regăsim
la Isidor din Sevilla, De Ecclesiae officiis, I, v, 2: Primitiva autem Ecclesia ita
psallebat, ut modico fluxu vocis faceret resonare psallentem, ita ut pronuntianti
vicinior esset quam canenti – „Biserica primară rostea psalmii în aşa fel încât cel