Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – I 83
Şi care zeu! Cel ce-nspăimântă cu tunetele-naltul cer.
Şi eu, un omuleţ, să preget! Măcar din dragoste am făcut-o. 70
Nu, nu se poate susţine că prin asemenea neruşinată descriere se pot învăţa
mai uşor cuvintele respective, ci, dimpotrivă, din pricina acestor
întocmiri de cuvinte destrăbălarea se săvârşeşte cu şi mai mare neobrăzare.
Nu învinuiesc, desigur, cuvintele în sine, pe care le socotesc asemenea
unor vase alese şi preţioase, ci vinul desfrâului care ne era turnat în ele de
către acei învăţaţi beţi; iar dacă cumva nu am fi vrut să-l bem, eram bătuţi,
fără a ni se îngădui să recurgem la judecata unui om cumpătat.
Şi totuşi, Dumnezeul meu, tu, sub privirile căruia desfăşor în linişte şi în
siguranţă aceste amintiri, iată că am învăţat şi eu cu plăcere toate aceste
lucruri; mă desfătam, nefericitul de mine, cu ele, şi pentru aceasta eram
considerat un băiat de mare viitor.
capitolul al xvii-lea
Despre exerciţiile literare în care şcolarul Augustin
strălucea
27
Îngăduie-mi, Dumnezeul meu, să spun câte ceva şi despre talentul şi
inteligenţa pe care ai binevoit să mi le dăruieşti, ca şi despre rătăcirile prin
care mi le iroseam. Mi se recomanda, de obicei, o ocupaţie spirituală care
era destul de neliniştitoare fie din pricina răsplătirii cu laude, fie a fricii
de ruşine şi de pedepse. Trebuia, de exemplu, să reproduc cuvintele
Iunonei, mânioasă şi îndurerată că nu poate să-l întoarcă din Italia pe
regele teucrilor 71 , cu toate că nu o auzisem niciodată pe Iunona vorbind
despre asemenea lucruri. Totuşi, eram siliţi să rătăcim, păşind pe urmele
lăsate de aceste închipuiri poetice, şi să reformulăm în proză, cu cuvintele
noastre, ceea ce poetul spusese în versuri 72 . Şi era socotit mai demn de
laudă între noi acela care, păstrând neatinsă întreaga demnitate a personajului
evocat, era în stare să însufleţească cât mai bine mânia şi durerea
acestuia şi să îmbrace trăirile respective în expresii cât mai potrivite.
Dar, vai, la ce mi-au folosit toate acestea, Dumnezeul meu, tu, care eşti
adevărata viaţă? La ce bun faptul că primeam aplauze pentru a fi recitat
mai bine decât mulţi dintre colegii mei de şcoală şi dintre cei de aceeaşi
vârstă cu mine? Iar toate aceste laude erau ele altceva decât fum şi vânt?