Sfantul-Augustin_Confesiuni

Cartea a X‐a 827
71. În capitolul al II‐lea al opusculului De dialectica, Augustin se referă pe larg, în
cadrul unei discuţii tehnice cu un pronunţat caracter semiologic, la noţiunea de
„putere de semnificare a cuvântului“, definită prin acelaşi verb valere ca şi aici:
Vis verbi est qua cognoscitur quantum valeat; valeat autem tantum, quantum audientem
movere potest. – „Puterea (de semnificare) a cuvântului este ceva prin
care ne dăm seama de valoarea cuvântului; această valoare se măsoară după
impresia produsă asu pra celui care aude cuvântul“. Pentru întregul context teoretic
al acestui concept, ca şi pentru conexiunile sale cu tradiţia filozofică antică,
vezi notele 81–91 din De dialectica, ed. cit., pp. 192–200.
72. acest enunţ paradoxal este turnat de Augustin într‐o sintaxă rafinată: Adest ergo,
ne obliviscamur, quae cum adest, obliviscimur. Să comparăm şi alte versiuni ale
frazei: Il est présent, autrement nous l’oubliereons; mais dès qu’il est lá, nous oublions
(Labriolle); the very thing which by its presence causes us to forget must be
present if we are to remember it (Pine‐Coffin); abbiamo presente, per non dimenticare,
cio che con la sua presenza ci fa dimenticare (Orsa); so ist es da, daß
wir es nicht vergessen; indem es da ist, vergessen wir (Bernhart). La sfârşitul
paragrafului, labriolle, p. 258, inserează o notă în care apreciază că, la capătul
unei analize penetrante, Augustin s‐a înfundat dintr‐odată în nişte subtilităţi
paradoxale „dont le sophisme est évident“.
73. Secvenţa scrutamur plages caeli suna familiar unui contemporan instruit al lui
Augustin, căci făcea parte dintr‐un dicton atribuit poetului Ennius, citat de
exemplu de Cicero în De divitionibus, II, 30: „Nimeni nu observă ceea ce este
foarte aproape de noi; iscodim tărâmurile cereşti.“
74. Acest exemplu mai fusese dat de Augustin în Epistola VII, 1, către Nebridius,
scrisă în anul 389.
75. Atât la Augustin, cât şi la înaintaşii şi succesorii săi, termenul natura era privit
ca un sinonim în terminologia filozofică pentru essentia sau quidditas; cf. essence
(Labriolle), natura (Orsa), nature (Pine‐Coffin), Wesen (Bernhart).
Vezi şi nota 108 la Cartea a VII‐a.
76. În textul original, Augustin construieşte o hiperbolă, prin repetiţia termenilor-cheie:
cavernis innumerabilis atque innumerabiliter plenis innumerabilium
rerum. Repro ducerea literală ar părea fastidioasă pentru gustul nostru modern.
77. Acest paragraf este un rezumat al capitolelor viii–xvi.
78. Întrebarea nu este retorică; ea este conformă cu principiile teoriei despre Învăţătorul
lăuntric, vezi supra, notele 100 la Cartea a IV‐a, 32 la Cartea a V‐a, 87
la Cartea a IX‐a.
79. Întrebarea retorică şi forma raţionamentului din această frază amintesc de un
pasaj din Platon, Menon, 8d: „Cum vrei deci, Socrate, să cauţi ceva despre care
nu ştii absolut nimic? Îţi reprezinţi oare lucrul pe care nu‐l cunoşti atunci când
îl cauţi? Iar dacă se întâmplă să întâlneşti acel lucru, cum vrei oare să recunoşti
ceva ce nu cunoşti?“