Sfantul-Augustin_Confesiuni

Cartea a X‐a 823
ideile, emoţiile omului. Cf. şi alte soluţii de traducere: dans ses secrètes et mystérieuses
sinuosités (Labriolle), in same indescriptible way secretes them in its folds
(Pine‐CoFFIn), in seine – ich weiß nicht was für geheimen, unfaßbaren – Winkel
(Bernhart), nelle sue come dire, pieghe segrete e indescrivibili (Orsa).
45. această frază anticipă, într‐un context mai degrabă psihologic, meditaţia asu pra
timpului din Cartea a XI‐a.
46. Din nou cuvântul polisemantic sinus, utilizat şi mai sus, cf. supra, nota 44.
47. Pasajul care începe cu această propoziţie, admirabil în poeticitatea lui, a fost
citat ca model de Petrarca, în dialogul său Secretum, unde îl are ca partener de
dis cuţie imaginar pe Augustin.
48. Pentru „ştiinţele liberale“ vezi supra, notele 55 la Cartea I şi 1 la Cartea a IV‐a.
49. În acest context, termenul res are semnificaţia specială de „obiect desemnat“
sau, în termeni moderni, „semnificat“ al unui semn verbal. Aceasta este valoarea
ter minologică reală, atribuită de Augustin însuşi în cadrul lanţului de definiţii
din Capitolul al V‐lea al micului tratat De dialectica: „Lucrul [desemnat] este
tot ceea ce poate fi înţeles, perceput cu simţurile sau ascuns amândurora“ – Res
est quidquid intelligitur vel sentitur vel latet. Cunoştinţele ştiinţifice sunt deci, în
clasificarea pro pusă de Augustin, „semnificaţii inteligibile“ (intelligibilia). Vezi,
mai în detaliu, nota 24 din ediţia pe care am dat‐o acestui opuscul, ed. cit., pp.
147–149. Vezi şi supra, notele 27, 29, 41 şi 62 la Cartea I, 50 şi 53 la Cartea a
IV‐a, 144 la Cartea a VI‐a, 128 la cartea a IX‐a.
Într‐o perspectivă filozofică mai largă, pasajul ne apare ca o expresie a gnoseologiei
realiste, de sorginte platoniciană, împărtăşită de Sf. Augustin. Conceptele
repre zintă natura însăşi a lucrurilor sau, cum spune Augustin în De doctrina
Christiana, II, 32, „adevărul însuşi se află în natura lucrurilor, neschimbătoare
şi întemeiată de Dumnezeu“.
50. Prin termenii litteratura (sinonim cu grammatica), peritia disputandi şi genera
quaestionum, Augustin desemnează aici cele trei componente ale trivium‐ului
clasic: gramatica, dialectica şi retorica. Toţi termenii ecuaţiei îi erau extrem de
familiari lui Augustin, ca fost magistru de retorică.
51. Expresia miris tamquam cellis este una din nenumăratele imagini sugerând
interioritatea insondabilă, dar perfect articulată a memoriei. Cf. şi alte opţiuni
inter pre tative: merveilleusement rangées comme dans des cases (Labriolle), in
its wanderfull system of compartments (Pine‐Coffin), wie in wunderbaren
Kammern aufgehoben (Bernhart), in una sorta di portentase cellette (Orsa).
Această ultimă frază conţine o savantă figură etimologică în jurul conceptului
‘minunat’: mira celeritate/miris cellis/mirabiliter recordando.
52. Aceste „întrebări indirecte“ reprezintă, în termeni aristotelici, fiinţa şi două din
categoriile sale: esenţa sau cviditatea şi calitatea. Vezi pe larg supra, notele 92 şi
93 la Cartea a IV‐a. Pentru alte versiuni moderne ale formulărilor de aici, cf. şi
Telle chose existe‐t‐elle? Quelle en est l’essence? Quelle en est la qualité? (Labriolle);