Sfantul-Augustin_Confesiuni

814 note
Dumnezeu’, Deogratias, ‘mulţumiri lui Dumnezeu’, Deusdedit, ‘Dumnezeu a
dăruit’, sau Deodatus, ‘dăruit de Dumnezeu’. Vezi şi supra, nota 8 la Cartea a IV‐a.
86. În original, una din figurile etimologice care abundă în stilul lui Augustin:
reformare nostra diformia, ‘a readuce la forma (frumoasă) iniţială lucrurile deformate’.
87. Dialogul De Magistro a fost scris în anul 389, la Thagaste, puţină vreme după
întoarcerea din Italia. Cu o infrastructură filozofică complexă, De Magistro are
ca temă centrală prezenţa lui Isus Hristos în adâncul conştiinţei umane, ca unic
şi suprem Învăţător. Pentru amănunte cu privire la epoca la care face referire
aici Augustin, vezi Introducerea la ed. rom. cit., în special cap. 1.1. „Isto ricitatea
dialogului: împrejurările redactării, personajele“. Vezi şi supra, notele 100 la
Cartea a IV‐a şi 32 la Cartea a V‐a.
88. Termenul original este adjectivul coaevus, literal: ‘contemporan’, pe care dicţionarele
îl indică drept o creaţie lexicală a Sfântului Augustin.
89. Era în Sâmbăta Paştilor, aşadar pe date de 24 aprilie 387. Vezi supra, nota 83.
90. Implicaţiile utilizării muzicii în Biserică sunt pe larg analizate de Augustin mai
jos, X, xxxiii, 49–50. Cf. şi comentariile mele la acele pasaje.
91. Ecouri ale acestei grave înfruntări între creştinismul ortodox şi arianism din primii
ani de domnie ai lui Valentinian transpar şi în scrierile Sfântului Ambrozie,
de exem plu în Epistola XX şi în aspra predică a acestuia rostită împotriva episcopului
arian Auxenţiu.
92. În original apare termenul grex, ‘turmă’.
93. Din nou apare termenul antistes, ‘înainte‐stătător’, cf. supra, nota 80. Este vorba,
fireşte, de Sf. Ambrozie.
94. Pe locul vechii bazilici construite de Sf. Ambrozie se află astăzi biserica San
Ambrogio din Milano.
95. Cf. Ps. 116:15.
96. Împărăteasa Iustina.
97. Cf. Luc. 18:11.
98. Cf. Cânt. 1:3.
99. Cf. Ps. 68:6.
100. Sintagma faenea domus, pe care am redat‐o literal, este o sugestie metafo rică a
efemerităţii. Dicţionarele înregistrează de asemenea sintagma augustiniană faenea
felicitas, ‘fericire de fân; efemeră’. În Enarrationes in Psalmos, CII, 22, Augustin
explicitează această metaforă: „Întreaga strălucire a neamului omenesc
[…] este doar un fir de iarbă“. Sursa metaforei este probabil biblică: Omnis caro
sicut faenum veterascet. – „Orice trup se învecheşte precum fânul“ (Sir. 14:18)
sau Omnis caro faenum et omnis gloria eius quasi flos agri – „Toată făptura este
ca iarba şi toată mărirea ei ca floarea câmpului“ (Is. 40:6, Radu–Gal.). Vezi
şi supra, nota 2 la Car tea a IV‐a.