Sfantul-Augustin_Confesiuni

Cartea a IX‐a 813
affermi en me simplifiant dans l’expérance“ şi Bernhart: „weil Du, «Herr, auf
Dich, den Einen und Einfachen, mich in Hoffnung angewiesen hast»“. Alte opţiuni:
„it was you, o, Lord, who bade me repose in confidence unprotected“
(Pine‐Coffin), „căci tu, Doamne, numai tu, mă faci să locuiesc fără grijă“
(Radu–Gal.); „ma tu, Signore, mi hai stabilito, unificarmi nella speranza“ (Orsa).
75. Cf. Ps. 139:21.
76. Expresia Deus salutis omnimodae este redată de Pine‐Coffin într‐o semni ficaţie
mai largă: the God who gives health to the body as well as to the soul.
77. tăbliţele cerate (tabellae ceratae) erau în Antichitatea romană suportul obiş nuit
al scrierii curente. Vezi şi supra, nota 61 la Cartea a VI‐a.
78. Vezi supra, nota 13.
79. Expresia venditor verborum este sarcastică şi dispreţuitoare la adresa unei profesiuni
pe care Augustin o servise şi el până atunci cu devotament.
80. augustin foloseşte aici termenul antistes, literal: ‘înainte‐stătător’, care desemna
în latina imperială pe marele preot al religiei oficiale în stat. Creştinii i‐au
atribuit sensul curent ‘episcop’.
81. Termenul gratia din original însemna, de regulă, ‘harul (divin)’.
82. Sintagma vacatio gentium desemnează esenţa universalismului creştin. În Biserica
lui Hristos sunt chemaţi nu doar evreii, ci şi ‘neamurile’, adică toţi oamenii. Nu
întâmplător Sf. Ambrozie îi recomandă lui Augustin să citească cartea profetu lui
Isaia, acesta fiind cel mai „creştin“ dintre vechii profeţi (cf. De civitate Dei, XVIII,
29). Sf. Ieronim, contemporan al Sfântului Augustin, îl numeşte pe Isaia „evanghelistul
Vechiului Testament“ (Epistola CXVIII).
83. În calitate de catehumen, Augustin trebuia să se înscrie pe lista celor care urmau
să fie botezaţi în noaptea de Paşti. Instrucţia pregătitoare pentru acest eve niment
era efectuată, conform tradiţiei, în perioada Păresimilor. Augustin nu a par ticipat
la lecţiile de catehizare, pregătindu‐se singur. În anul 387, anul botezului
Sfântului Augustin, prima zi de Păresimi a căzut la 10 martie, iar prima zi a
Paştilor, pe 25 aprilie. Vezi şi supra, nota 36 la Cartea a VIII‐a.
84. Vezi supra, iv, 8.
85. În momentul redactării Confesiunilor (anul 397), Adeodatus era deja mort, căci
a trăit doar şaptesprezece ani (372–389). Mama sa fusese femeia cu care Augustin
împărţise câţiva ani din viaţă şi pe care fusese silit să o părăsească (vezi supra,
nota 96 la Cartea a VI‐a). Augustin l‐a iubit foarte mult pe acest unic fiu al său,
pe care îl considera supradotat, după cum se vede şi din acest pasaj al Confesiunilor.
Numele Adeodatus este un nume tipic creştin, fiind creat în textul Vulgatei
(2 Regi 21:19 şi 1 Paral. 20:5) pentru a corespunde numelui ebraic Eleanan. Un
nume punic compus, obişnuit printre locuitorii Africii de nord romane, este
Itanbaal, cu întoc mai aceeaşi semnificaţie precum Adeodatus. Acest tip de nume
par să fi fost frecvent purtate de creştinii din Africa proconsulară. Alte nume
„teofore“ atestate în docu men tele acestei epoci sunt Quodvultdeus, ‘ceea ce doreşte