Sfantul-Augustin_Confesiuni

Cartea a IX‐a 807
care apune! / Mereu veni‐va un alt mâine, se va topi mereu în ieri, / Şi anii nu‐ţi
vor mai întoarce pierdutele întârzieri. / La car fug patru roţi deodată, dar cum
de ţi‐a venit în minte, / Ca de pe osia din urmă să‐ntreci, tu, roata dinainte?»“
(trad. rom. de Tudor Măinescu şi Alexandru Hodoş, Editura pentru Literatură,
Bucureşti, 1967, p. 37).
117. Cf. supra, VIII, vi, 14.
118. Mat. 19:21.
119. Rom. 13:13–14. În original, Sf. Augustin citează aproximativ; textul neotestamentar
complet este, în Vulgata, următorul: Sicut in die honeste ambulamus: non
in comissationibus et ebrietatibus, non in cubilibus et impudicitiis, non in contentione
et aemulatione; sed induite Dominum Iesum Christum et carnis curam ne
feceritis in concupiscentiis. Ulterior, în Epistolae, LV, 37, Augustin va condamna
orice formă de libromanţie drept reminiscenţe ale cutumelor păgâne. Eneida lui
Vergilius era frecvent folosită ca text de referinţă în aceste practici. Este evident
că Sf. Augustin considera condamnabil recursul aleatoriu la Evanghelii doar
atunci când se aveau în vedere interese mărunte, dezavuabile: „Dacă unii întrebuinţează
foile Evangheliei în scopul prezicerii, desigur că este mai bine decât
dacă ar fi recurs la demonii cei răi. Totuşi, acest obicei nu îmi place, fiindcă prin
el se doreşte întrebuinţarea într‐un scop pământean şi întru deşertăciunea acestei
vieţi a Cuvântului lui Dumnezeu, care vor beşte despre viaţa veşnică“.
120. Despre simbolistica luminii vezi şi supra, nota 100 la Cartea a VI‐a.
121. Rom. 14:1.
122. Spre deosebire de relatarea momentului suprem al botezului, realizată la timpul
trecut, în ultimul pasaj al acestei Cărţi, când este arătată bucuria Monicăi,
Augustin trece brusc la timpul prezent al verbelor.
123. Efes. 3:20.
124. Vezi supra, III, xi, 19 şi nota corespunzătoare.
125. Ps. 30:12.
Cartea a IX‐a
1. Invocaţia care deschide Cartea a IX‐a, inclusiv citatul din Ps. 116:16–17, aminteşte
de începutul Cărţii a VIII‐a. Identificarea analogică cu persoana psalmistului
are în vedere următorul fapt: ca fiu al Monicăi, Augustin devine el însuşi
creştin, prin rugăminţile mamei sale.
2. Ps. 35:10.
3. Ps. 35:3.
4. Cf. supra, II, vii.
5. Verbul exhaurire creează aici, după opinia lui Labriolle, o imagine dură,
datorită conotaţiilor acestui verb care, după cum explică Cicero în De lege