Sfantul-Augustin_Confesiuni

8 Introducere
Dorința fierbinte a Monicăi de a‐și vedea fiul la adăpost, în sânul Bisericii,
speranțele, lacrimile și rugăciunile ei vor trebui să mai aștepte încă ani
buni până să se vadă împlinite.
Cu sprijin financiar din partea lui Romanianus, prieten al familiei și
mecena cunoscut în Thagaste, Augustin pleacă, în jurul vârstei de șaptesprezece
ani, la Cartagina, pentru a‐și desăvârși studiile. După Roma, Constanti
nopol, Antiohia și Alexandria, vechea cetate feniciană era la acea dată
o mare metropolă a Imperiului, aglomerație urbană cosmopolită, reputată
pentru opulența traiului și libertatea moravu rilor cetățenilor. Peste populația
punică băștinașă, alături de repre zen tanții administrației romane, se
așe zaseră reprezentanți ai tuturor popoa relor și culturilor mediteraneene,
greci, evrei, iranieni, egipteni, declarați toți cetățeni romani, dar păstrători
fiecare ai culturii și religiei originare. Cultul Venerei romane era foarte viu
la Cartagina, suprapu nân du‐se peste cel al zeiței feniciene Tanit. Culturile
egiptene ale lui Serapis și al cuplului Isis și Osiris se întâlneau cu sincretismul
greco‐ro man, încă viu, și cu o puzderie de doctrine ezoterice orientale,
între care maniheismul avea numeroși adepți. Creștinismul oficial era
la rân dul lui parazitat de felurite secte, în frunte cu cea a donatiștilor, foarte
puternici și agresivi în Africa celei de‐a doua jumătăți a secolului al IV‐lea.
În acest creuzet de culturi și religii tânărul Augustin se aruncă cu toată
pasiunea unui neofit și a unui temperament vulcanic. Spectaco lele de tea tru
și de circ, frecventarea asiduă a astrologilor, o viață ero tică intensă și cultul
prieteniilor adolescentine nu îl împiedică însă pe fiul lui Patricius și al
Monicăi să strălucească în studiile de retorică, dobândindu‐și în curând
reputația de elev eminent și gustând, cu această ocazie, primele delicii ale
gloriei. Aceasta este și vremea în care, în ciuda împotrivirii neînduplecate
a mamei sale, Augustin începe o lungă perioadă de concubinaj cu o tânără
căreia nu‐i cunoaş tem numele, de origine, se pare, umilă; legătura a durat
treisprezece ani, din ea rezultând Adeodatus, unicul fiu al lui Augustin,
născut în anul 372.
Relația cu această femeie discretă, care se pare că l‐a iubit foarte mult,
de vreme ce i‐a suportat multă vreme infidelitățile, acceptând în cele din
urmă și să dispară discret din viața lui, este plină de ambi guități. În buna
tradiție antică, Augustin desconsidera femeia, soco tind‐o incapabilă de acces
la valorile spirituale superioare, dar, pe de altă parte, onestitatea și sinceritatea
ce‐l caracterizau, ca și recunoscuta sa disponibilitate afectivă par