Sfantul-Augustin_Confesiuni

Cartea a VII‐a 799
158. Cuvântul confessio, literal ‘mărturisire’, are la Sf. Augustin, inclusiv în titlul tradiţional
al cărţii, înţelesul de ‘dezvăluire smerită a propriei slăbiciuni înaintea
lui Dumnezeu’ (cf. şi infra, nota 1 la Cartea a V‐a). Afirmând că se desparte de
încrederea orgolioasă în sine (praesumptio) şi că optează pentru ‘mărturisire’,
Augus tin marchează trecerea de la criza spirituală prezentată până în acest moment,
către criza voinţei, care va fi descrisă în cartea următoare, a VIII‐a.
159. Cunoaşterea intelectuală a lui Dumnezeu nu este suficientă, dacă nu este însoţită
de „locuirea“ lui prin iubire.
160. Ps. 2:11.
161. Cf. 1 Cor. 4:6.
162. 1 Cor. 4:7.
163. Rom. 7:22. Despre însemnătatea conceptului de ‘om lăuntric’ (homo inte rior),
vezi supra, notele 100 la Cartea a IV‐a şi 32 la Cartea a V‐a.
164. Rom. 7:23.
165. Dan. 3:27.
166. Dan. 3:29.
167. Ps. 32:4.
168. Ioan 8:44.
169. Rom. 7:24–25.
170. Prov. 8:22.
171. Ioan 14:30.
172. Luc. 23:15.
173. Col. 2:14.
174. Ps. 51:19.
175. Cf. Apoc. 21:2.
176. 2 Cor. 5:5.
177. Cf. Ps. 62:2–3.
178. Cf. Mat. 11:28.
179. Mat. 11:29.
180. Mat. 11:29.
181. Ps. 91:13.
182. Pentru simbolistica interiorităţii în gândirea Sfântului Augustin, vezi supra,
notele 3 şi 93, precum şi nota 61 de la Cartea a VI‐a. În contextul de aici,
Augustin întrebuinţează verbul inviscerare, literal: ‘a pătrunde în măruntaie’,
care, după cum se poate vedea în dicţionare, este o creaţie lexicală proprie,
nemaiatestată la alţi autori.
183. 1 Cor. 15:9.