Sfantul-Augustin_Confesiuni

Cartea a VII‐a 793
Egiptul pentru a se îndrepta către Ţara Făgăduinţei, au purtat cu ei vasele
preţioase [ale egiptenilor], la porunca lui Dumnezeu şi spre îndeplinirea planului
său. Pavel însuşi a remarcat, în discursul său către atenieni amintit mai
sus, adevărurile exprimate de poeţii greci.“ Ideea că în gândirea păgână se află
ascuns o parte din aurul adevărului, pe care creş tinii, asemenea neamului lui
Israel, care, la plecarea din Egipt, a luat cu el comorile egiptenilor, sunt datori
să şi le asume pe calea mântuirii, este un topos prezent încă din scrierile apologeţilor
din secolul al II‐lea d.Hr. Acest motiv reapare la Augustin în De
doctrina Christiana, II, xl, 60–61.
89. Fapte 17:28.
90. Pentru a argumenta legitimitatea parţială a lecturilor sale din neoplatonicieni,
Augustin utilizează aici argumentul autorităţii, invocându-l pe Apostolul Pavel,
care, pen tru a-i convinge pe atenieni, cunoscuţi pentru spiritul lor speculativ ca
şi pentru mândria faţă de trecutul cetăţii lor, le declară că multe din adevărurile
Evangheliei lui Hristos au fost anticipate în scrierile tradiţiei ateniene. Versetul
citat în context de Sf. Pavel şi reprodus de Augustin aparţine poetului grec
Aratus, care a trăit în Cilicia, în secolul al II‐lea î.Hr.
91. Rom. 1:25.
92. Expresiile „sub îndrumarea ta“ sau „sub îndrumarea lui Dumnezeu“ (te duce
sau Deo duce) fac parte din repertoriul creştin curent al latinei epocii.
93. Pentru simbolistica interiorităţii în care se încadrează expresia in intima mea,
vezi supra, notele 61 la Cartea a VI‐a şi 3 la Cartea a VII‐a. Un loc central în
metafizica şi în gnoseologia Sfântului Augustin îl ocupă acest demers de interiorizare:
pentru a ajunge la contemplarea eternităţii lui Dumnezeu, spiritul
porneşte de la lucrurile exterioare, pe care le trece prin lăuntrul cel mai adânc
al personalităţii umane. Acest apel la inte rioritate, la retragerea în sine însuşi
pentru a percepe „glasurile cereşti“ este frecvent în scrierile diferiţilor filozofi
neoplatonicieni şi ocupă un loc central în Enneadele lui Plotin.
94. Ps. 30:11.
95. Cf. infra, X, v, 7.
96. Cf. infra, X, xxvi, 37.
97. Ideea relaţiei directe dintre cunoaştere şi iubire este frecvent exprimată de Sf.
Augustin. Cf., de exemplu: „Atunci când credem, cunoaştem; atunci când iubim,
cunoaştem. Ce cunoaştem? Pe Dumnezeu! Unde se află Dumnezeu? Întreabă‐l pe
Ioan: «Dumnezeu este iubire!»“ (Enarrationes in Psalmos, CXLIX, 4). „Nu cunoaştem
nici un bine în mod complet dacă nu îl iubim în mod complet“ (De diversis
quaestionibus, LXXXIII, quaest. 35). „Ceea ce nu cunoaştem nu iubim. Însă dacă
iubim ceea ce cunoaştem doar într‐o mică măsură, atunci iubirea face să cunoaştem
acel lucru mai bine şi mai deplin“ (In Iohannis Evangelium, XCVI, 4).
98. Ps. 1:2.