Sfantul-Augustin_Confesiuni

790 note
preferat al mamei sale, reuşeşte să‐l deposedeze pe fratele său de dreptul celui
dintâi născut.
41. Ps. 36:7.
42. Cf. Sir. 39:21.
43. Vezi supra, V, v.
44. Vezi supra, VI, v, 7.
45. Vezi supra, VI, xvi.
46. Vezi supra, III, iv şi V, xiv, 25.
47. În VI, x, 17, regăsim această temă a neputinţei de a exprima prin cuvinte toată
adâncimea frământărilor sufleteşti.
48. Cf. Ps. 38:8–10.
49. O expresie sintetică a doctrinei iluminării: Intus enimerat, ergo autem foris, nec
in loco illud. Vezi supra, nota 100 la Cartea a VI‐a.
50. Vezi supra, IV, xv, 26.
51. Termenul temperamentum, care ar putea fi tradus şi prin „cumpăt“, „cumpătare“,
„chibzuinţă“, este un termen cu conotaţii filozofice, amintind de „măsura“
din filozofia clasică (otium, aurea mediocritas). Alte posibile aproximări
ale acestui înţe les: le juste tempérament (Arnauld), l’heureux moyen terme
(Labriolle), the right mean (Pine‐Coffin), l’equilibrio perfetto (Orsa), das
gerechte Wohlverhältnis (Bernhart).
52. Media regio salutis meae reprezintă, după cum sugerează contextul, spaţiul intermediar
între orizontul divin şi lumea creaturilor inferioare omului. Cf. Trabucco:
la région intermédiaire de mon salut, Bernhart: die sichere Mitte für
mein Heil, Orsa: il centro della mia salvezza.
53. Cf. Iov 15: 25–26.
54. Cf. Ps. 89:11.
55. Cf. Ps. 33:11.
56. Ps. 85:5.
57. Ps. 69:20.
58. În original, o expresivă figură etimologică: reformere diformitatem.
59. Sintagma interior aspectus se înscrie în metafizica augustiniană a interiorităţii,
desemnând implicarea spiritului în contemplarea activă a luminii suprafireşti.
Vezi şi supra, notele 61 la Cartea a VI‐a şi 3 la Cartea a VII‐a.
60. În original, Augustin construieşte o metaforă cu trimitere în orizontul medi cal:
residebat tumor meus ex occulta meam medicinae tuae, aciesque conturbata et contenebrata
mentis meae acri collyrio salubrium dolorum de die in diem sanabatur.
61. Iac. 4:6 şi 1 Petr. 5:5.
62. Ioan 1:14. Sunt dese locurile în care, ca şi aici, Augustin vede în Întruparea
Cuvântului remediul cel mai înalt împotriva orgoliului speţei umane; cf. De
agone Christiano, XII, 11: „Este absolut de nevindecat acea trufie care nu se
vindecă prin smerenia Fiului lui Dumnezeu“.