Sfantul-Augustin_Confesiuni

788 note
funcţie de meri tele fiecărei persoane (cf. O. Rottmanner, Der Augustinismus,
1892, citat de Bernhart, p. 876, nota 9).
23. aceeaşi întrebare şi‐o va pune mai târziu Anselm de Canterbury în De casu
diaboli, 27, în cadrul unui dialog între magistru şi un discipol, pe marginea
rolului voinţei libere a lui Lucifer în opţiunea sa pentru rău.
24. Cf. Ps. 6:6.
25. Aşa cum este ea formulată aici, problema originii răului rămâne întrebarea cheia
a oricărei teodicei, după cum o enunţă, de pildă, şi Leibniz în Teodiceea sa din
1710: Cum se face că Dumnezeu, care este binele absolut, l-a creat pe om capabil
de a săvârşi răul? Cum poate fi conciliată bunătatea originară a lui Dumnezeu cu
exis tenţa răului în toată diversitatea lui (suferinţe, crime, războaie, ispite de tot
felul)? Unul din diversele răspunsuri pe care le găsim presărate în operele lui
Augustin se află în Enchiridion, XXIV, 26, unde se spune că, în cadrul proiectului
divin, şi exis tenţa răului trebuie considerată tot un bine (non solum bona, sed etiam
sint mala, bonum est): „Chiar dacă ceva rău, în măsura în care este rău, nu poate fi
bun, totuşi este ceva bun faptul că există nu doar bine, ci şi rău; căci, dacă existenţa
răului nu ar fi bună, atunci răul nu ar fi fost, desigur, îngăduit de atotputernicul
şi îndu rătorul Dumnezeu.“
26. O idee comună în gnoseologia augustiniană: spiritul omenesc cunoaşte lucrurile
fiindcă ele există, însă ele există în măsura în care Dumnezeu le cunoaşte.
Mai pe larg în XIII, xxv, 38.
27. După cum spusese deja mai sus, VII, iii, 4, speculaţia sterilă şi pe baze false
asupra problemei răului poate constitui ea însăşi un rău.
28. Expresia originală in conspectu spiritus mei reprezintă un ecou al stilului biblic.
Formulări asemănătoare, reflectând spiritul limbii ebraice, se întâlnesc în Ps. 23:5
şi 50:8.
29. Despre bolta cerească (firmamentum), vezi infra, XIII, xv, 18. Vezi, de asemenea,
supra, nota 23 la Cartea a II‐a.
30. Încă un ecou probabil din lecturile biblice, cf. 4 Ezdra, 4:27–30: Plenum iniustitia
est saeculum hac et infirmitatibus. De quibus autem interrogas dicam: seminatum
enim est malum; et necdum venit destructio ipsius. Si ergo non inversum
fuerit quod seminatum est et discesserit locus ubi seminatum est malum, non veniet
ubi seminatum est bonum. Quoniam gramen seminis mali seminatum est in corde
Adam ab initio, et quantum impietatis generavit usque nunc, et generat usque cum
veniet area? – „Veacul acesta este plin de nedreptate şi de suferinţe. Dacă mă
vei întreba în legătură cu aceasta voi spune: răul a fost semănat şi încă nu a
venit nimicirea lui. Dacă nu va fi întors locul semănat şi nu se va risipi locul
unde a fost semănat răul nu va veni locul unde este semănat binele. Fiindcă
grăuntele seminţei răului a fost semănat în inima lui Adam şi câtă nelegiuire
nu a născut până acum şi va genera până va veni secerişul?“