Sfantul-Augustin_Confesiuni

Cartea a VII‐a 785
con fundă într‐un unic efort de identificare a subiectului cunoscător cu fiinţa
persona lizată a lui Isus Hristos. Ample amănunte cu privire la istoricul acestui
concept am dat în nota nr. 259, la pp. 237–239, din ediţia citată a lucrării De
Magistro.
101. Cf. Is. 3:9.
102. Cf. Is. 46:4.
Cartea a VII‐a
1. Expresia vanitate turpior, literal: ‘dezgustător prin vanitate’, trebuie inter pretată
în context ca referindu‐se la găunoşenia şi absurditatea speculaţiior metafizice
pe care le practica în această epocă Augustin. Cf. Arnauld: je me perdois dans
les égarements de mon esprit, Labriolle: ma nulité métaphysique devenait honteuse,
Pine‐Coffin: the more disgraceful was my self‐desilusion, Bernhart:
so beschä mender war mein Unvermögen, Trabucco: la légereté de mon esprit
devenait hon teuse, Orsa: tanto piu scadevo nella fatuita del pensiero.
2. După cum afirmă mai sus (III, vii, 12) chiar Augustin, maniheii considerau că
singurele existenţe reale erau cele substanţiale. Doctrina privitoare la substanţialitatea
tuturor corpurilor era împărtăşită însă şi de stoici. Augustin era atât de
convins în tinereţea sa de adevărul acestei aserţiuni, încât, după cum relatează el
însuşi mai sus (cf. V, x, 20; VI, iii, 4; VI, xi, 18 etc.), această convingere a fost
principalul inconvenient în calea convertirii depline la doctrina creştină, care
afirma non‐corpo ralitatea lui Dumnezeu.
3. În original: totis medullis. Despre simbolistica interiorităţii, vezi supra, nota 61
la Cartea a VI‐a.
4. Incorruptibilis, inviolabilis şi incommutabilis sunt trei din atributele lui Dumnezeu
invocate frecvent în Vechiul Testament, în special în cărţile profetice.
Aceste atribute, esenţiale pentru înţelegerea demonstraţiei care urmează, sunt
desemnate mai jos, în primul enunţ al capitolului al II‐lea, prin termenii incontaminabilis
şi incon vertibilis şi prin sintagma ex nulla parte.
5. Foarte frecvent, la Augustin, substantivul cor ‘inimă’ are înţelesul de ‘spirit’. Am
păstrat totuşi aici, ca şi în alte locuri, echivalarea literală prin inimă, urmându-i
astfel pe majoritatea interpreţilor consultaţi: mon cæur (Labriolle, Trabucco),
my heart (Pine‐Coffin), il mio cuore (Orsa). Vezi totuşi şi Arnauld: mon
esprit şi Bernhart: mein Geist. La p. 874, nota 3, Bernhart ne oferă şi o
interesantă explicaţie a acestei opţiuni semantice speciale în vocabularul lui
Augustin: „‘Herz’ heißt es hier und oft, wo der Geist gemeint ist; denn der
Semite [die Punier waren Semiten, und überdies färbte die Sprache der Bibel
auf den augustinischen Wortge brauch ab] denkt mit dem ‘herzen’“.
6. Cf. 1 Cor. 15:52.