Sfantul-Augustin_Confesiuni

784 note
90. Cel mai instruit dintre adepţii săi, Romanianus, finanţase ple carea tânărului
Augustin din orăşelul natal, Thagaste, la Cartagina, pentru conti nua rea studiilor.
Din acest pasaj al Confesiunilor rezultă că acest devotat prieten l‐a urmat
pe Augustin şi în Italia. Despre personalitatea lui Romanianus, vezi şi supra,
notele 57 la Cartea a III‐a şi 41 la Cartea a IV‐a.
91. În expresia communiceps noster, Bernhart, p. 874, vede un indiciu că, asemenea
lui Romanianus şi lui Alypius, şi ceilalţi prieteni ai lui Augustin, care au
consti tuit grupul de la Cassiciacum, erau originari din Thagaste; adjectivul
noster ar indica nu „pluralul modestiei“ utilizat frecvent de Augustin, ci în mod
con cret apartenenţa la acest grup a lui Romanianus.
92. Care se găsea la Milan.
93. Cf. Mat. 7:13.
94. Cf. Prov. 19:21.
95. Cf. Ps. 145:15 şi urm.
96. augustin mărturiseşte aici una dintre cele mai reprobabile decizii ale zbuciu matei
sale tinereţi. Izgonirea femeii cu care întreţinuse o îndelungată relaţie, bazată, se
pare, pe afecţiune reciprocă, şi care îi dăruise şi un fiu, pare să se datoreze, în
mare parte, intransigenţei mamei sale, Monica. Separarea aproape forţată de
femeia pe care o iubea l‐a afectat pe Augustin toată viaţa. Recunoştinţa păstrată
mamei fiului său explică de ce Augustin, parcimonios în genere cu amănunte
de acest tip, relatează pe larg tristul episod. Interesante consideraţii în această
privinţă la Bernhart, p. 874, nota 30: „Precum adeseori în pornirea sa împotriva
păcăto şeniei sale, Augustin creează aici cu mare artă o rafinată expresie
a aversiunii faţă de sine însuşi. Însă, în pofida acestei autodemascări a păcătosului,
se simte lipsa unei judecări de sine cu privire la punctul esenţial, cel al
maltratării sufleteşti a femeii. Această deficienţă atestă, ca o mărturie indirectă,
altitudinea morală a celei repudiate.“
97. În original apare expresia regnum uxorium, literal: ‘împărăţia soţiilor’, de sem nare
metaforică, dar şi sarcastică a stării de bărbat căsătorit. Totuşi, atât aici, cât şi,
mai direct, în Contra Faustum Manichaeum, XV, 7, Augustin respinge hotărât
desconsiderarea de către monahi a soţiilor legitime, puse de unii din ei pe
aceeaşi treaptă cu prostituatele.
98. Formula de finibus bonorum atque malorum, utilizată aici de Augustin, era
consacrată în filozofia antică pentru a desemna domeniul eticii. Cicero a scris
cel mai cunoscut tratat cu acest titlu. Termenul finis, care de regulă însemna
‘scop’ sau ‘limită’, trebuie interpretat aici în sensul general de ‘natură; esenţă’.
99. În original: Epicurum accepturum fuisse palmam. Ramura de palmier (palma)
era folosită ca însemn al victoriei într‐o întrecere sau într‐o dispută.
100. Lumina suprafirească este la Augustin nu doar un motiv filozofic, ci şi un adevărat
principiu gnoseologic. Momentul iluminării interioare reprezintă momentul
cunoaşterii supreme, în cadrul căruia percepţia senzorială, voinţa şi raţiunea se