Sfantul-Augustin_Confesiuni

Cartea a VI‐a 783
gradibus quibusdam infirmo gressui nostro accomodatis perduci cupiam – „Aş spune
că există o viaţă feri cită şi deopotrivă eternă spre care, îndrumaţi de Dumnezeu,
care este însuşi adevă rul, aş dori să ne îndreptăm păşind pe trepte potrivite cu
măsura pasului nostru neputincios“ şi Quem diligere ac nosse beata vita est, quam
se omnes clamant quaerere, pauci autem sunt, qui eam vere se invenisse laetantur –
„A‐l iubi şi a‐l cunoaşte pe el [pe Isus Hristos, în calitate de Învăţător lăuntric],
aceasta este viaţa fericită pe care toţi pretind că o caută; dintre toţi însă puţini
sunt aceia cărora le este dată bucuria de a o fi găsit cu adevărat“.
75. În original, descrierea stării de îndoială în care se afla Nebridius este reali zată
printr‐o expresie nominală: beatae vitae inquisitor ardens et quaestionum diffici l­
li marum scrutator acerrimus.
76. Ps. 145:15.
77. La vârsta de 19 ani, lectura cărţii Hortensius a lui Cicero i‐a deschis tânărului
Augustin gustul pentru filozofia morală stoică. Vezi supra, Cartea a III‐a, capitolul
al iv‐lea şi nota 15.
78. Despre Faustus vezi supra, V, iii, 3 şi nota 11 la această carte.
79. Despre Şcoala filozofică sceptică vezi supra, notele 68 şi 69 la Cartea a V‐a.
80. Ecou intertextual din Mat. 7:7: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi
şi vi se va deschide“.
81. Substantivul praesidatus ajunsese să desemneze în latina epocii imperiale funcţia de
guvernator al unei provincii. Acesta este sensul pentru care optează Pine‐Coffin:
a governor’s post. Dacă avem în vedere contextul, este posibil ca Augustin să se
fi gândit la conducerea unui tribunal, cf. Arnauld: quelque charge de judicature,
Labriolle: présidence [du tribunal, adăugat în subsol], Bernhart:
so ein Ämtchen als Tribunalpräsident.
82. notez din nou unul din atât de numeroasele complexe metaforice specifice
stilului Confesiunilor. De data aceasta, orizontul metaforic vizat este cel nautic:
alter nabant hi venti et impellabant huc atque illuc cor meum.
83. Cf. Ecles. 5:8.
84. Cf. Înţel. 8:21.
85. În original, gemitu interno. Vezi supra, nota 61.
86. Imaginea pe care ne‐a transmis‐o tradiţia, a unui Augustin pasionat şi senzual,
se întemeiază, între altele, şi pe acest pasaj. Problema erosului carnal este reluată
în Confesiuni, X, xxx, 42. În Soliloquia, I, x, 17, întâlnim de asemenea un
amplu pasaj pe această temă. Alte reflecţii despre păcatul trupesc în De civitate
Dei, XIV, 16–26.
87. Is. 28:15.
88. Sir. 3:24.
89. Perioada de logodnă (sponsalia) era aproape obligatorie în tradiţia romană; tinerele
fete erau făgăduite tinerilor soţi chiar înaintea vârstei de paisprezece ani.