Sfantul-Augustin_Confesiuni

Cartea a VI‐a 777
25. Pasajul care se încheie cu această frază este lămuritor cu privire la deosebirea
între felul cum citim noi astăzi şi felul cum era practicată lectura în Antichitate.
Citi rea declamatorie a frazei determina un mod specific de structurare a frazei,
cu un accent deosebit pe intonaţie şi pe figurile retorice. Chiar textul
Confesiunilor prezintă, în modul său de prezentare, efectele orientării retorice,
dacă ar fi să avem în vedere doar frecvenţa, excesivă pentru gustul modern, a
enunţurilor interogative, a jocuri lor de cuvinte, a largilor pasaje ritmate.
Confesiunile Sfântului Augustin sunt un text care a fost scris pentru a fi declamat
cu voce tare, şi nu citit „în gând“!
26. Expresia dies dominicus (sau dominica) din original se află la originea denu mirii
actuale a zilei de duminică.
27. 2 Tim. 2:15.
28. „Acei impostori“ (illi deceptores) erau erudiţii manihei.
29. Pentru sensul exact al termenului catolicus, vezi supra, nota 5.
30. Cf. Fac. 9:6.
31. Modalitatea alegorică de exprimare a unor adevăruri supreme este o formă
curentă în Sfintele Scripturi.
32. Vezi din nou supra, nota 5.
33. În această epocă Augustin împărtăşea concepţia maniheistă şi, în consecinţă,
ca maniheist, reproşa Bisericii o concepţie antropomorfică a lui Dumnezeu,
văzut ca figură umană. Adevărata interpretare creştină a textului biblic este
însă una alegorică şi a fost oferită de Augustin însuşi în De Genesi contra
Manichaeos, I, xvii, 28: „Potrivit învăţăturii catolice […], dacă spunem că omul
a fost făcut «după chi pul lui Dumnezeu» [Fac. 1:26], aceasta o spunem cu
privire la omul lăuntric, în care se află raţiunea şi înţelegerea“.
34. 2 Cor. 3:6.
35. În original: remoto mystico velamento spiritualiter aperiret. Distincţia dintre abordarea
literală şi cea sprituală sau simbolică în interpretarea Sfintei Scripturi va
fi adâncită de Sf. Augustin în De doctrina Christiana, unde vor fi formulate,
între altele, principiile hermeneuticii creştine.
36. Fraza originală (Tenebam cor meum ad omni adsensione timens praecipitium et
suspendio magis necabar) exprimă starea de nesiguranţă a unui spirit oscilant,
prin tr‐un savant complex metaforic structurat pe relaţia paronimică dintre
adsensio, ‘con simţământ’, şi ascensio, ‘urcare’, acesta din urmă fiind termenul
presupus de seman tica altor termeni din context: suspendium, ‘spânzurare’, şi
praecipitum, ‘prăbuşire’.
37. În original: Sicut hoc, ita cetera cupiebam sive corporalia, quae coram sensibus meis
non adessent, sive spiritalia, de quibus cogitare nisi corporaliter nesciebam. Invocarea
unei operaţii aritmetice drept model de adevăr absolut nu este întâmplătoare.
În multe din scrierile de tinereţe (Soliloquia, De ordine, De libero arbitrio), în
spi ritul tradiţiei platonice şi neoplatonice, Sf. Augustin prezintă geometria şi