Sfantul-Augustin_Confesiuni

774 note
Symmachus s‐a pus în fruntea partidei anticreştine. În vara anului 384, când era
prefectul Romei, Symmachus a redactat un memoriu (relatio) adresat tânărului
împărat Valentinian II (aflat în acel an la Milan), în care lua apărarea valorilor
romane tradiţionale. A fost combătut de poetul creştin Prudentius în lucrarea
Contra Symmachum, scrisă la douăzeci de ani după aceste evenimente. În efortul
său de a conserva valorile tradiţionale, Symmachus a apreciat probabil la tânărul
magistru de retorică erudiţia sa, precum şi faptul că, dacă nu era un tradiţionalist
militant, Augustin nu era nici un creştin fervent. În decizia influentului om politic
un anumit rol au jucat, desigur, şi relaţiile lui Augustin în mediile maniheiste.
82. aceste evenimente se petreceau în toamna anului 384, după ce, la 13 noiem brie,
Augustin împlinise treizeci de ani (vezi infra, VI, xi, 18). Rezultă că Augustin
nu a rămas la Roma decât câteva luni.
83. După cum se poate vedea din cuprinsul Confesiunilor, Sf. Ambrozie a fost omul
providenţial pentru Augustin. Mai vârstnic decât acesta cu 15–20 de ani, Am brozie
s‐a născut într‐o familie de nobili romani creştini şi a devenit episcop al Mila nului
în anul 374 (pâna în 397). Personalitate harismatică şi autor de mare talent, consilier
al împăraţilor şi combatant împotriva ereziilor şi a păgânismului, a scris un
număr apreciabil de tratate de morală, teologie, exegeză biblică, scrieri polemice,
pre cum şi multe imnuri religioase. Ca un exemplu de mare reuşită pastorală este
citat succesul său în creştinarea marcomanilor, o puternică ramură a germanilor.
Con siderat încă din timpul vieţii un adevărat stâlp al Bise ricii, era socotit de erudiţii
medievali unul din cele „patru fluvii ale Paradisului“, alături de sfinţii Ieronim,
Grigorie şi Augustin (vezi Pierre de Labriolle, Histoire de la littérature latine chrétienne,
ed. cit., p. 382). Vezi şi supra, notele 8 la Cartea I şi 57 la Cartea a IV‐a.
84. Întregul pasaj este o parafrază a poeziei psalmice, cu ecouri din Ps. 4:7, 45:8 şi 81:17.
Expresia sobria vini ebrietas, care conţine un admirabil oximoron, este împru mutată
dintr‐un imn al Sfântului Ambrozie, intitulat Splendor paternae gloriae.
85. În text, expresie adverbială; dicţionarele indică pe Augustin drept creator al
adverbului episcopaliter.
86. Ps. 119:155.
87. Pentru semnificaţia sintagmei catholica fides, vezi supra, nota 73.
88. Cf. 2. Cor. 3:6. Admiraţia lui Augustin pentru elocinţa creştină a Sfântului
Am bro zie a fost constantă, ca şi recunoaşterea rolului său în revigorarea retoricii
antice. O asemenea recunoaştere explicită regăsim în Soliloquia, II, xiv: Hic ante
oculos nostros sit ille in quo ipsam eloquentiam, quam mortuam dolebamus, perfectam
revixisse cogno vimus – „Ne stă în faţă acela în care am recunoscut că însăşi
acea elocvenţă, pe care o deplângeam ca pierită, a retrăit desăvârşită“ (trad. rom.
de Dan Negrescu, Soliloquia–Vorbiri însingurate şi Sermones–Predici, Timişoara,
1992, p. 118).
89. În concepţia lui Augustin, interpretarea alegorică sau simbolică a textelor sacre
(spiritaliter) este superioară interpretării literale (ad litteram). În De doctrina