Sfantul-Augustin_Confesiuni

Cartea a V‐a 773
şi culturală modernă. Adjectivul latin catholicus era întrebuinţat cu sensul ‘general,
universal’, pe care gr. kaqolikÒj îl avea încă în terminologia filozofică
grecească. În genere, în literatura patristică latină, calificativul catholicus, cu
sensul indicat mai sus, desemna doctrina creştină oficială, apostolică, în opoziţie
cu multiplele disi denţe sectare din primele secole ale erei creştine.
74. Adjectivul spiritalis se opune, conform tradiţiei pauline, lui carnalis (cf. Rom.
7:14 şi 15:17; 1 Cor. 2:14 etc.). „Cei înzestraţi cu Sfântul Duh“ sunt aici
creştinii, din comunitatea cărora Augustin se excludea pe moment, dată fiind
concepţia mani heistă, de care era încă stăpânit.
75. În afară de această menţiune a Sfântului Augustin, despre acest polemist creştin
nu există alte informaţii.
76. Cu aproape zece ani înainte de redactarea Confesiunilor, în lucrarea De moribus
Ecclesiae catholicae et de moribus Manichaeorum, I, xxix, 61, Augustin adresează
maniheilor o obiecţie similară: Proferendum est namque tibi alius codex eamdem
con tinens […] ubi sola desint quae inmissa esse criminaris – „Trebuie să prezinţi
un alt codice care conţine aceste [texte sfinte] în care să lipsească însă părţile
care susţii că au fost introduse [ulterior]“.
77. Vezi supra, III, iii, 5.
78. Cf. Ps. 139:22.
79. Ps. 73:27.
80. În cel mai autentic spirit evanghelic, Augustin se arată neînduplecat faţă de păcat,
dar îngăduitor faţă de cei care păcătuiesc, afirmând că Dumnezeu primeşte la sine
pe oricine se desparte de păcatul său; blândeţe şi îngăduinţă manifestate de
Augustin chiar şi faţă de manihei, ca unul care cunoaşte din proprie experienţă
cât de greu este de aflat adevărul. Într‐una din lucrările sale polemice, redactate
înainte de Confesiuni, Augustin se exprimă astfel: „Să se înfurie împotriva voastră
doar aceia care nu ştiu câtă strădanie îţi trebuie ca să afli adevărul şi cât de greu
este să te fereşti de rătăciri […]. Eu însă trebuie să arăt faţă de voi aceeaşi răbdare
pe care şi voi aţi arătat‐o faţă de mine, ca nişte prieteni, atunci când, împărtăşindu‐vă
concepţiile, rătăceam orb şi smintit“ (Contra epistolam Manichaeorum
quam vocant Fundamenti, II, 2). Iubirea (caritas) pe care trebuie să o avem faţă
de aproapele este motivată de iubirea pe care o avem pentru Dumnezeu. Acest
concept este încă şi mai clar con turat de Augustin în De Trinitate, VIII, viii, 12:
Ex una igitur eandemque caritate Deum proximumque diligimus; sed Deum propter
Deum, nos autem et proximum prop ter Deum – „Printr‐una şi aceeaşi dragoste
îl iubim şi pe Dumnezeu şi pe aproa pele nostru; pe Dumnezeu, îl iubim însă
pentru el însuşi, pe noi înşine şi pe aproa pele nostru îl iubim pentru Dumnezeu“.
81. Symmachus, patrician şi literat roman, a fost unul dintre ultimii şi cei mai redutabili
apărători ai religiei romane tradiţionale, împotriva creştinismului victorios.
După moartea în anul 383 a împăratului Gratianus (ucis într‐un complot
al senato rilor revoltaţi de măsurile sale întreprinse împotriva religiei păgâne),