Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – I 77
odinioară la Cartagina, cei mai puţin învăţaţi vor răspunde că nu ştiu, iar
cei mai savanţi vor tăgădui că acest lucru ar putea fi adevărat. În schimb,
dacă i-aş întreba cu ce litere se scrie numele lui Eneas, toţi cei care le-au
învăţat mi-ar fi răspuns corect, potrivit pactului şi învoielii prin care
oamenii au întărit între ei înţelesul acestor semne 62 . Tot astfel, dacă i-aş
întreba care pagubă ar fi mai mare, să uite cititul şi scrisul sau mai degrabă
acele plăsmuiri ale poeţilor, cine nu bănuieşte ce-ar putea răspunde acela
dintre ei care nu şi-a pierdut cu totul bunul-simţ?
Păcătuiam deci, copil fiind, când puneam aceste nimicuri poetice mai presus
de lucruri mai folositoare, când, mai bine zis, le iubeam pe primele şi
le uram pe celelalte. Melopeea „unu şi cu unu fac doi, doi şi cu doi fac
patru“ era pentru mine dezgustătoare, în schimb nespus de plăcut îmi era
să-mi zboare gândul la închipuiri deşarte, precum calul de lemn plin de
soldaţi înarmaţi, pârjolirea Troiei, precum şi umbra Creusei 63 .
capitolul al xiv-lea
Antipatia şcolarului pentru literatura
greacă clasică
23
Atunci de ce uram literatura elină, care şi ea cântă tot astfel de poveşti? Şi
Homer era iscusit în a ţese basme de felul acesta, având un farmec desăvârşit
în deşertăciunea lui; totuşi, fiind eu copil, îmi părea amar. Aş crede
chiar că şi Vergilius tot astfel le apare copiilor greci dacă sunt obligaţi să-l
înveţe, cum mă sileau pe mine să-l învăţ pe Homer. Fără îndoială că
greutatea, da, greutatea de a înţelege cu adevărat o limbă străină amesteca
un fel de fiere în toate desfătările poveştilor fantastice greceşti. Eu nu
cunoşteam nici un cuvânt din această limbă şi, ca să mă facă să le învăţ,
eram aprig ameninţat cu pedepse şi bătăi crunte.
Nici cuvintele latineşti nu le cunoşteam înainte, când eram prunc, şi
totuşi, luând aminte, le-am învăţat repede, fără teama de pedepse, fără
vreo altă suferinţă, printre mângâierile doicilor, glumele şi veselia celor ce
se amuzau împrejurul meu. Le-am învăţat într-adevăr fără povara pedepselor
şi a îmboldirilor, de vreme ce spiritul meu mă îmboldea el însuşi să
dau expresie conceptelor sale, ceea ce nu s-ar fi putut întâmpla dacă nu
aş fi învăţat un anumit număr de cuvinte, dar nu de la învăţătorii mei, ci