Sfantul-Augustin_Confesiuni

Cartea a V‐a 769
eternitatea Verbului divin. O scurtă reluare a acestei teme o regăsim în
Confesiuni, XI, viii. Vezi şi supra, nota 100 la Cartea a Iv‐a.
33. acest pasaj este deosebit de important ca expresie a atitudinii lui Augustin faţă
de problema raportului dintre estetică şi adevăr în cadrul discursului. Respingând
deopotrivă retorismul gratuit în care decăzuse retorica antică şi dispreţul arătat
faţă de stilul elegant de către autorii creştini din primele secole, Augustin consideră
că, în calitate de criteriu de evaluare, adevărul conţinutului discursului
prevalează asupra formei acestuia, care nu este însă nici ea indiferentă. Prin
această opţiune, Au gustin acordă stilului umil o valoare egală cu cea a stilului
înalt; mai mult decât atât, vorbirea populară (sermo rusticus) este considerată
aptă de a exprima aceleaşi conţinu turi ca şi limba literară (sermo urbanus).
Exegeţii au constatat de altfel că limba şi stilul Sfântului Augustin, rămânând
în linii mari în cadrele latinei clasice, sunt puternic influenţate, mai ales în
privinţa lexicului şi a sintaxei, de latina numită vulgară.
34. Cf. Ps. 50:21.
35. Cf. Fapte: 8:21.
36. În original: temperantia confitentis animi. În ciuda repulsiei pe care o are în
momentul scrierii Confesiunilor faţă de propriile rătăciri maniheiste din tinereţe
şi faţă de reprezentanţii sectei, Augustin manifestă aici destulă obiectivitate şi
spirit de dreptate ca să recunoască calităţile umane şi intelectuale intrinseci ale
adversarilor săi.
37. Cf. Ps. 18:6.
38. Cf. Ioil, 2:26.
39. Cf. Ps. 37:23.
40. Ps. 142:6.
41. această frază conţine o prefigurare alegorică a botezului care va urma, indi când
încă o dată rolul covârşitor jucat de Monica în determinarea acestei decizii.
42. Sfântul Ciprian, episcop de Cartagina şi unul din importanţii autori ai pa tris ticii
latine, s‐a născut în anul 210 (aprox.) şi a fost martirizat în 258 sub împăratul
Valerian. Convertirea sa la creştinism are multe similitudini cu dramatica convertire
a Sfântului Augustin. Substantivul memoria întrebuinţat în context căpătase
în latina creştină semnificaţia de ‘monument funerar; capelă’. Unii
apreciază că lăcaşul de cult despre care vorbeşte aici Augustin, aşezat undeva
aproape de malul mării, ar fi „cea mai veche biserică ridicată la Cartagina în
onoarea Sfântului Ciprian“ (Paul Mon ceaux, Histoire littéraire de l’Afrique chrétienne,
vol. II, Paris, 1902, p. 384).
43. În original: exaudiens cardinem desiderii. Substantivul cardo, ‐inis înseamnă
‘ţâţâna (uşii)’ şi, prin extensie, ‘elementul principal într‐o alcătuire’. Expre sia
originală conţine prin urmare o metaforă. Cea mai mare dorinţă a Monicăi era
să‐şi vadă fiul cu conştiinţa împăcată şi solicitând botezul.