Sfantul-Augustin_Confesiuni

Cartea a V‐a 767
4. Cf. Ps. 6:3.
5. Ps. 35:10.
6. Ps. 19:7.
7. Ca părţi din creaţia mirabilă a lui Dumnezeu, entităţile corporale pot şi ele servi
drept trepte ale unei cunoaşteri superioare. Acest principiu al gnoseologiei augustiniene
îl găsim formulat mai explicit în De vera religione, XXIV, 45: Ipsis carnalibus
formis; quibus detinemur, nitendum est ad eas cognoscendas quae caro non
nuntiat – „Trebuie să ne străduim să înţelegem acele lucruri pe care trupul nu
ni le face cunoscute nici măcar prin formele carnale de care suntem dominaţi“.
8. În concordanţă cu teoria sa despre frumos, expusă pe scurt în cartea ante rioară,
Augustin afirmă aici că lumea ca întreg este frumoasă prin armonia dintre părţile
luminoase şi cele întunecoase. Cu aceeaşi trimitere la orizontul moral, această
imagine o regăsim în De civitate Dei, X, 23: Sicut pictura cum colore nigro, loco
suo posita, ita universitas rerum, ei quis possit intueri, etiam cum peccatoribus
pulchra est, quamvis per se ipsos consideratos deformitas turpet – „La fel cum într‐o
pictură părţile întunecoase îi pun în evidenţă frumuseţea dacă o privim dintr‐o
poziţie potrivită, tot astfel şi universul rămâne frumos chiar şi cu cei păcătoşi,
cu toate că, dacă‐i pri vim în sine, urâţenia lor ne dezgustă“.
9. Substantivul latinesc imperium, al cărui sens primar este cel de ‘comandament,
poruncă’ deţinea încă din latina clasică şi sensul de ‘stăpânire, regat, împărăţie’;
în contextul de aici, traducerea ar putea actualiza şi cel de‐al doilea sens.
10. 1 Tim. 3:7.
11. În anul 400, la aproximativ doi ani după redactarea Confesiunilor, Augustin a
scris un amplu tratat în treizeci şi trei de cărţi, Contra Faustum Manichaeum,
în care respinge pe larg şi punct cu punct întreaga doctrină a acestui teoretician
mani heu. Din prima parte a acestei cărţi, compusă sub formă de dialog, aflăm
că Faustus se născuse în jurul anului 350, în oraşul Milevum din Numidia, şi
că era dotat cu o mare inteligenţă şi cu talent oratoric. Din De civitate Dei, XV,
26, mai aflăm că Faustus a fost autorul unei cărţi în care argumenta împotriva
interpretării creştine a Vechiului Testament, precum şi împotriva doctrinei
creştine în general, aşa cum se conturase ea în epistolele Sfântului Apostol Pavel.
În anul 400, când Augustin a redactat ampla sa lucrare polemică antimaniheistă
(Contra Faustum Manichaeum), Faustus era deja mort. Pe baza acestei opere
augustiniene, precum şi a Epistolei a LXXXII‐a, doctrina lui Faustus a putut fi
reconstituită destul de complet (vezi E. de Stoop, Essai sur la diffusion du
Manichéisme dans l’Empire Romain, Gent, 1909, şi P. Alfaric, L’Evo lution intellectuelle
de Saint Augustin, I, Du Manichéisme au Néoplatonisme, 1918.
12. Înţel. 13:9.
13. Cf. Ps. 138:6.
14. Cf. Ps. 34:9.