Sfantul-Augustin_Confesiuni

766 note
(geometria), de musicis (muzica), de numeris (aritmetica). Despre artele liberale
în ansamblul lor, vezi şi supra, nota 1, precum şi nota 55 la Cartea I.
97. Cf. Ps. 59:10.
98. Luc. 15:13.
99. Dacă avem în vedere faptul că, adresându‐se lui Dumnezeu, Augustin caută
să‐şi reprime orice formă de orgoliu, atunci această trimitere la succesele sale
de ma gis tru trebuie privită ca o mărturie obiectivă. Oricum, aspectul sistematic
şi riguros în care sunt redactate atât lucrările sale doctrinare, cât şi micile
tratate din tinereţe de dicate artelor liberale ne întăreşte convingerea că Augustin
a fost un strălucit profesor.
100. Sintagma humanum magisterium se referă la educaţia omenească obişnuită. Fără
să dispreţuiască deloc virtuţile paideii clasice, Sf. Augustin arată însă că adevărata
cunoaştere, cea a lucrurilor esenţiale, ne vine din partea unui Magister
interior, un învăţător lăuntric, care locuieşte în adâncul sufletului nostru şi se
identifică cu persoana lui Isus Hristos. Această temă este pe larg tratată în dialogul
de tinereţe De Magistro, scris în anul 389.
101. Cf. Ps. 17:8.
102. Isa. 46:4.
103. În original, secvenţa quia inde aversi sumus, perversi sumus conţine o struc tură
extrem de expresivă, construită prin contrapunerea simetrică a două verbe cu
acelaşi radical, avertere, ‘a se întoarce, a se îndepărta’, şi pervertere, ‘a se prăbuşi
(în rău)’. Această figură etimologico‐sintactică se continuă în propoziţia următoare,
unde apar alte două verbe cu acelaşi radical, însă diferenţiate semantic
prin prefixe diferite: revertamur … ut non evertamur – „să ne întoarcem … ca
să nu fim nimiciţi’.
Cartea a V‐a
1. Formula de aici (sacrificium confessionum mearum) apare, uşor modificată, la
începutul multor cărţi ale Confesiunilor: confitear tibi dedecora mea in laude tua
(IV, i, 1), (confitear misericordias tuas super me (VIII, i, 1), sacrificem tibi famulatum
cogitationis et linguae meae (XI, ii, 2), vovi tibi sacrificium confessionis in
his litteris (XII, xxiv, 33) etc. Prezentarea Confesiunilor ca jertfă votivă este
considerată de repu taţi exegeţi axul compoziţional al întregii opere. Vezi în
acest sens Jos. Stiglmayr, „Das Werk des augustinischen Confessionen mit einem
Opferlübde besiegelt“, în Zeitschrift für Aszese und Mystik, V, iulie, 1930, pp.
234 şi urm.
2. În original: de manu linguae meae, literal ‘din mâna limbii mele’, exprimare
metaforică tipică stilului Sfântului Augustin.
3. Cf. Ps. 54:8.