Sfantul-Augustin_Confesiuni

Cartea a IV‐a 763
esteticii, vol. II, Estetica medievală, trad. de Sorin Mărculescu, Meridiane,
Bucureşti, 1978, p. 74).
64. Prin substantivele decus, ‘podoabă’, dar şi ‘distincţie’, şi species, ‘chip, formă’,
dar şi ‘strălucire, frumuseţe’, Augustin desemnează aici două din calităţile intrinseci
ale obiectului estetic în concepţia antică. În lucrarea sa De natura boni,
III, sunt indicate în plus modus, ‘măsura, proporţia’, şi ordo, ‘ordinea’.
65. În prima tinereţe, ca profesor de retorică, Augustin a fost mult mai preocu pat
de problemele estetice decât ulterior. După cum rezultă din acest pasaj din Confesiuni,
prima sa lucrare, De pulchro et apto, redactată în jurul anului 380, deci
cu aproape douăzeci de ani înaintea Confesiunilor, era în mod special dedicată
definirii frumosului. Această primă lucrare a Sfântului Augustin nu s‐a păstrat.
În aceeaşi sferă de preocupări se înscriu şi alte lucrări de tinereţe, precum De
ordine (cca 386) şi De musica (cca 390). Unii exegeţi apreciază că sistemul estetic
augustinian, conturat înaintea convertirii sale depline la creştinism, are un
caracter eclectic, îmbinând idei şi disocieri din stoicism şi platonism. O puternică
influenţă a exercitat asupra gândirii sale în această privinţă tratatul Despre
frumos al lui Plotin, prin orientarea acestuia spre transcendental (vezi P. Henry,
Plotin et l’Occident, Louvain, 1934, passim). În privinţa distincţiei centrale a
tratatului său, enunţată de Augustin chiar prin titlu, cea dintre frumosul propriu‐zis
(pulchrum) şi frumosul rezultat din adec varea sau potrivirea proporţionată
a părţilor (aptum), trebuie spus că, deşi ea îşi are originea în gândirea
unor esteticieni elenistici, Sf. Augustin este primul care o for mulează în mod
limpede şi tranşant (vezi Wladyslaw Tatarkiewicz, op. cit., p. 78). Această relaţie
poate fi văzută însă şi ca un ecou îndepărtat al formulei lui Pla ton din
Banchetul: kalÕn kaˆ ƒkanÒn ‘frumosul şi bine‐proporţionatul’. Pe de altă parte,
K. Holl, Gesammelte Aufsätze zur Kirchengeschichte, III, 1928, p. 75, citat de
Bernhart, p. 861, remarcă faptul că, în conceptul său de frumos, Augustin
este mult mai apropiat de perspectiva vechilor pitagoricieni, care percepeau
frumo sul în relaţie nu cu simţurile (a‡sqhsij), ci cu înţelegerea raţională (noàj).
66. Cf. Mat. 10:30.
67. Efes. 14:14.
68. În original: errabam typho et circumferebar omni vento et nimis occulte guber nabar
abs te, o concentrată formulare metaforică a temei centrale a Confesiunilor.
Asemenea unui bun cârmaci, Dumnezeu conduce către limanul predestinat
corabia celui aflat la bunul-plac al orgoliilor şi patimilor omeneşti; itinerarul
acestei frămân tate curse şi semnificaţiile ascunse ale planului divin rămân însă
ascunse înţelegerii omului.
69. acest paragraf conţine o subtilă analiză a felului cum se construieşte o repu taţie
publică, oricând şi oriunde. Am spune că, deşi acest procedeu priveşte mai ales
falsele valori, uneori chiar valorile adevărate trebuie, pentru a se face recunoscute,
să se supună judecăţii subiective a mulţimii.