Sfantul-Augustin_Confesiuni

Cartea a IV‐a 759
21. 1 Petr. 5:5. Iac. 4:6.
22. Celebru medic grec din secolul al V‐lea î.Hr., considerat întemeietor al medicinei.
23. această putere oarbă a întâmplării (vis sortis) este invocată din nou de Au gus tin
în VI, vi, 8, într‐un context problematic similar cu cel de aici. În această „forţă
a hazardului“ Bernhart vede un posibil ecou al teoriilor neoplatonice din
domeniul manticii.
24. Vezi infra, VII, vii.
25. nebridius a fost unul dintre cei mai apropiaţi şi mai credincioşi prieteni şi
însoţitori ai Sfântului Augustin pe parcursul dificil al convertirii. Portretul său
se între geşte mai jos în VI, vii, 11, x, 17, xv, 26; VII, iii, 3, vi, 8; VII, vi, 13 şi
14; IX, iii, 6, iv, 7.
26. Adică nouăsprezece ani.
27. Cf. Rom. 5:5.
28. Cf. Ps. 94:1.
29. La această vârstă, pătruns încă de erezia maniheistă, Augustin nu vede în actul
botezului decât o simplă formalitate fără sens, mai ales dacă este săvâr şit fără
participarea efectivă şi conştientă a subiectului. Ulterior, Sf. Augustin va atri bui
botezului valoarea expiatorie absolută care se va oficializa în Biserica tradiţională.
În De adulterinis coniugis, I, xxvi, 33, de exemplu, afirmă ca „trebuie botezaţi şi
copiii care nu pot să indice prin semne ceea ce doresc“.
30. Cf. Plâng. 5:17.
31. Ps. 42:12.
32. Cf. Ps. 139:11.
33. o situaţie în care lacrimile produc bucurie şi eliberare este relatată de Augustin
în IX, xii, cu ocazia morţii mamei sale, Monica.
34. eliptică şi cu un oarecare grad de ambiguitate semantică, fraza aceasta pune
câteva probleme de interpretare. Întrucât opţiunea mea diferă de altele, pentru
citi to rul răbdător şi binevoitor prezint aici, alături de originalul latinesc, alte
trei versi uni moderne: An et fletus res amara est et prae fastidio rerum, quibus
prius fruebamur, et tunc dum ab eis abhorremus, delectat? – „Dirons‐nous que
les larmes sont elles‐mêmes chose amère, mais que nous y trouvons une douceur
à cause du dégout que nous inspirent les objets de nos anciennes jouissances,
et tant que nous n’éprouvons plus pour ceux‐ci que de la répugnance?“
(Labriolle) – „Or is weeping, too, a bitter thing, becoming a pleasure only
when the things we once enjoyed, turn loathsome and only as long as our dislike
for them remains?“ (Pine‐Coffin) – „Oder ist auch das Weinen selbst etwas
Bitteres, und wird uns nur wohl dabei vor Über druß an allem, was uns vordem
ein Freugenuß gewesen, alsdann zum Ekel geworden ist? (Bernhart).
35. Cf. Iov 3:20.
36. Asocierea sufocantă a unor trăiri polarizate şi contradictorii precum „greaţa de
a trăi“ (taedium vitae) şi „teama de moarte“ (moriendi metus) a fost interpretată
de exegeţi ca o prefigurare a uneia din marile teme tragice ale modernităţii.