Sfantul-Augustin_Confesiuni

758 note
sfârşitul adoles cenţei, la vârsta de 17 ani (372–389), acest „fiu trupesc al păcatului
meu“ pare să fi fost dotat cu mari calităţi intelectuale, „întrecându‐i în
inteligenţă pe mulţi oameni serioşi şi învăţaţi“ (Confesiuni, IX, vi, 14), după
aprecierea tatălui său. În afară de locul citat, Adeodatus mai apare încă o dată
în aceeaşi carte a Confesiunilor, cap. xii, 29, în ziua morţii Monicăi. Atât de
mult îşi va fi iubit Augustin fiul, încât îl va face conlocutorul său în dialogul
De Magistro, una din operele redactate în primii ani de după convertire.
9. Instituţia haruspiciului (lat. haruspex) este o formă cultuală împrumutată de romani
de la etrusci. Organizaţi într‐un colegiu permanent, haruspicii erau consultaţi
de oficialităţi înaintea unor decizii importante. Tehnica lor mantică se
în temeia pe prezicerea viitorului prin examinarea măruntaielor păsărilor jertfite.
În primele secole ale imperiului, instituţia haruspiciilor capătă o importanţă mai
mare, împăratul Claudius instituind funcţia de Haruspex Maximus. Primii împăraţi
creştini interzic cu desăvârşire activitatea haruspiciilor, consideraţi vrăjitori.
De altfel, în latina creştină termenul însuşi haruspex ajunge să-i desemneze pe
vrăji torii de orice fel. Chiar acest pasaj din Confesiuni este edificator pentru stadiul
de decadenţă la care ajunseseră reprezentanţii târzii ai străvechilor practici păgâne.
10. Cf. Ps. 73:26.
11. Cf. Ps. 73:27.
12. Osea, 12:2.
13. În această perioadă a vieţii sale, Augustin împărtăşea aversiunea maniheilor faţă
de jertfele animale. Aceştia considerau uciderea animalelor un păcat grav, întrucât
credeau că orice vieţuitoare deţine o participare la substanţa lui Dumnezeu.
14. Pentru a‐i numi pe astrologi Augustin foloseşte termenul mathematicus, întrebuinţat
cu această semnificaţie în latina clasică şi în cea târzie deopotrivă.
Termenii astrologus şi astrologia desemnau în mod indistinct pe toţi cei care se
ocu pau cu cercetarea stelelor şi, respectiv, ştiinţa astrelor, în concurenţă cu
astronomus şi astronomia. Toţi aceşti termeni sunt în latină împrumuturi savante
din limba greacă. În paragrafele următoare, astrologul mai este desemnat de
Augustin şi prin termenul genethliacus, literal ‘alcătuitorul de horoscoape’.
15. Ps. 41:5.
16. Ioan 5:14.
17. Mat. 16:27; Rom. 2:6.
18. Ps. 51:19.
19. Mai târziu în cuprinsul Confesiunilor (VII, vi, 8), Augustin revine asupra acestui
„bărbat de o mare înţelepciune“ (vir sagax), detaliind rolul lui în limitarea dezastrelor
produse de ratăcirile sale. Aici aflăm că se numea Vindicianus, personaj de
altfel celebru ca medic în timpul domniei împăratului Valentinian I (364–375).
20. Proconsul era un funcţionar de rang foarte înalt, care reprezenta puterea sta tului
roman într‐o provincie. Recrutat din clasa patricienilor, el îndeplinise de regulă
funcţia electivă de consul al Romei.