Sfantul-Augustin_Confesiuni

746 note
23. În original: a firmamento tuo. Substantivul firmamentum, care în latina cla sică
avea sensul ‘sprijin, suport’, capătă în Vulgata, prin transfer semantic datorat
calchierii corespondentului ebraic, sensul ‘bolta cerească’; mecanismul este similar
creaţiei lexicale româneşti tărie, apărut şi el în cele mai vechi traduceri
româneşti ale Bibliei. În contextul de faţă, un cititor contemporan cu autorul
putea recunoaşte o figură de stil întemeiată pe percepţia simultană, ambiguă,
a ambelor sensuri.
24. Termenii congruentia şi convenientia din acest pasaj, pe care i‐am tradus prin
românescul armonie (cf. Labriolle: sympathie/harmonie, Pine‐Coffin: harmony,
Bernhart: Sympathie, Trabucco: rapport de convenance/accord)
trimit la con ceptul neoplatonic de farmog», ca şi la cel stoic de Ðmolog…a;
conotaţiile este tică şi, respectiv, ontologică ale acestor două concepte filozofice
greceşti sunt transformate de Augustin într‐una morală.
25. Cf. Ps 64:11. Comentând expresia biblică „inimă curată“, Sf. Augustin arată
în Enarrationes in Psalmos, cu referire la Ps. 50:15: „Dacă omul se înalţă către
ceea ce se află deasupra lui, atunci inima sa este curată; dacă se întoarce însă
către lanţu rile existenţei pământeşti, atunci el este, ca să spunem aşa, încovoiat.“
26. În original: prae bonis superioribus et beatificis. Termenul beatificus, literal ‘care
face fericit’, are o puternică conotaţie creştină.
27. Parafraza este după istoricul roman clasic Sallustius Crispus, Catilina, 16. Personajul
abominabil la care se face trimitere aici este Catilina, nobil roman care
a fost şeful partidei demagogice în ultimii ani ai republicii la Roma. Împotriva
sa a rostit Cicero celebrele sale pledoarii catilinare. Încă din primele secole ale
erei creş tine, Catilina a devenit un prototip al criminalului absolut. Faptul că
Sallustius mai este citat de Sf. Augustin de câteva ori şi în De civitate Dei atestă
statutul de autor clasic al acestui istoric în şcolile din provinciile Africii.
28. Ultima secvenţă a frazei, quandoquidem opera sua malis inimica sunt, ar putea
fi interpretată şi „de vreme ce faptele lor le sunt duşmane celor răi“; dativul
malis poate să aparţină paradigmei adjectivale malus, ‐a, um sau substantivului
neutru malum, ‐i.
29. În acest pasaj Sf. Augustin tratează o temă care l‐a preocupat constant, cea a
imitării perverse a lui Dumnezeu. În această perspectivă, o mare parte a culturii
laice a epocii sale îi apare lui Augustin ca o formă tragică de apostazie. Cf.,
în acest sens, De Trinitate, XI, v, 8: Nam et animae in ipsis peccatis suis non nisi
quamdam similitudinem Dei superba et praepostera et, ut ita dicam, servili, libertate
sectantur. Ita me primis parentibus nostris persuaderi peccatum posset nisi diceretur:
„Eritis sicut dii“ (Gen. 3:5). Non sane omne quod in creaturis aliquomodo
simile est Deo, etiam eius imago dicenda est; sed illa sola superior ipse. Et quippe de
illo prorsus exprimitur, inter quam et ipsum nulla interiecta natura est –
„Într‐adevăr, până şi în păcatele lor, prin tr‐o libertate trufaşă, pervertită şi, ca
să spun aşa, slugarnică, sufletele nu urmăresc nimic altceva decât o anumită
asemănare cu Dumnezeu. Astfel, nu ar fi fost cu putinţă ca părinţii noştri să fie