Sfantul-Augustin_Confesiuni

Cartea I 743
65. Ps. 5:3.
66. În metafora flumen moris humani, Labriolle, p. 21, nota 1, vede o posibilă reminiscenţă
din Iuvenalis, Satirae, IV, 89: Ille igitur nunquam derrexit brachia
con tra / Torrentum… – „Nu s‐a‐ncumetat nici Crispus, cât ar fi de bun şi drept, /
Rău lui să‐i stea‐mpotrivă şi‐n furtuni să‐i ţină piept“ (trad. rom. de Tudor
Măinescu şi Ale xandru Hodoş, BPT, 1967, p. 102).
67. Interpretarea în acest loc a termenului lignum drept „lemnul crucii lui Hris tos“ este
curentă (cf. Labriolle: sur la croix, Trabucco: le bois de la croix, Pine‐Coffin:
the ark of the Cross, Arnauld: un bois sauveur, Orsa: sul legno – în notă:
„ossia la Croce, che reca i suoi fedeli al porto della salvezza“). Bernhart: die
Arche trimite la conceptul de „arcă“ în calitate de simbol al Bisericii, plutind pe
oceanul păcatelor lumeşti, simbol curent în literatura creştină timpurie.
Simbolistica lemn – navă – cruce este discutată de Augustin în In Iohannis
Evangelium, II, 4, şi în De Trinitate, IV, xv, 20.
68. Paenula era o pelerină specială, cu glugă şi închisă in faţă, purtată de obicei pe
vreme rea şi în călătorie. Prin expresia magistri paenulati Sf. Augustin îi desemnează
metaforic pe magiştrii care utilizau ştiinţa profană şi religia păgână ca pe
un fel de pelerină de vreme rea.
69. Cicero, Tusculanae disputationes, I, 26.
70. Terentius, Eunucul, actul al IV‐lea, scena a V‐a (trad. rom. de Nicolae Teică, BPT,
1975, p. 155). În acest pasaj, tânărul Chaerea îi povesteşte prietenului său Anti pho
cum a pătruns în casa curtezanei Thais, deghizându‐se într‐un eunuc. În anti camera
încăperii unde dormea tânăra sclavă pe care o dorea, tânărul desfrânat
„con templă“ o pictură murală cu celebrul subiect mitologic evocat aici. Cuvintele
imber aureus, gremium, fucus, templum caeli se găsesc în replicile personajelor şi
sunt invocate de Sf. Augustin pentru a dovedi, prin imoralitatea vădită a contextului,
absurditatea argumentelor celor care susţineau că literatura profană este
utilă cel puţin în scopurile instrucţiei elementare, ca „material didactic“.
71. Vergilius, Aeneis, I, 38.
72. Metoda de abordare a textului poetic respinsă aici de Sf. Augustin era cea curentă
în şcoala antică. Se urmărea familiarizarea elevilor nu doar cu „ideile
poe tice“, ci şi cu stilul înalt al poeziei. Această „narativizare“ a conţinutului
poetic, cu reminiscenţe până în practica didactică actuală, a fost recomandată
în mod expres de Quintilianus în Institutio oratoria, X, v, 2. Poziţia exprimată
aici de Sf. Augustin reprezintă un semn al desprinderii sale de retorismul pragmatic,
în care s‐a format şi pe care l‐a practicat el însuşi în tinereţe, ca profesor
de retorică, şi al apropierii de un nou tip de atitudine exegetică, dezvoltat ulterior,
ca hermeneutică creştină, în De doctrina Christiana.
73. În original, determinantul participial din sintagma transgressoribus angelis desemnează
caracteristica de „a fi trecut dincolo“ a îngerilor căzuţi. Bernhart,
p. 852, recunoaşte aici un amestec de motive din Efes. 2:2 şi urm. şi Mat. 13:4.