Sfantul-Augustin_Confesiuni

742 note
Homer şi Vergilius în primul rând. Comentarea amănunţită, explicarea şi uneori
chiar corec ta rea greşelilor unui text constituiau conţinutul primeia dintre
cele septem artes libe rales, şi anume (ars) grammatica sau litteratura.
56. Cf. Ps. 78:39.
57. Tonul oarecum dispreţuitor la adresa celui pe care romanii tradiţionalişti continuau
să‐l numească pius Aeneas poate părea surprinzător la un beneficiar al
instruc ţiei literare clasice; el este însă firesc la un scriitor creştin din secolul al
IV‐lea. Opera lui Vergilius a constituit totuşi unul dintre elementele de bază
ale educaţiei lui Augus tin şi citarea sa frecventă atestă o preţuire implicită. Nu
rareori Augustin încearcă o „recuperare“ în spirit creştin a marelui poet roman.
În Epistolae, CV, 10, de exem plu, Augustin remarcă faptul că în Eneida, I, 278,
Vergilius a prevăzut venirea împă răţiei de apoi, dar a pus, din păcate, această
profeţie în gura unui zeu mincinos. În alt loc, De civitate Dei, X, 27, Augustin
îl numeşte pe Vergilius poeta nobilissimus, remarcând accentele mesianice autentice
din Egloga a IV‐a.
58. Acest pasaj encomiastic este construit pe baza unei analogii: mode lul clasic al
amorului profan, întruchipat de cuplul tragic Eneas–Didona, este ase mănat cu
relaţia erotică dintre eul profund al suplicantului şi Dumnezeu. De remarcat
este şi semantica erotico‐maritală a termenilor utilizaţi în acest complex metaforic:
„lumen cordis mei et panis oris intus animae meae et virtus maritans
mentem meam et sinum cogitationis meae“.
59. Cf. Ps. 40:16.
60. Vergilius, Aeneis, VI, 457.
61. Ecou neoplatonic: în eshatologia neoplatonicilor, ataşarea de materie (extrema
condita) reprezenta moartea morală prin degradarea spiritului.
62. În original: secundum id pactum et placitum, quo inter se homines ista signa firmarunt,
o formulare a ipotezei convenţionaliste a relaţiei dintre un semn şi semnificaţia
sa, dar aplicată, trebuie menţionat, nu semnului lingvistic ca atare, ci
semnelor grafice. Expresia trebuie pusă în relaţie cu un pasaj celebru din Aristotel,
De interpretatione, 16a: 'Esti mn oân t¦ n tÍ yucÍ paqhm£twn sÚmbola: kaˆ
t¦ grafÒmena tîn n tÍ fwnÍ: […] æn m[ntoi taàta seme‹a prîtwj, t¦ aÙt¦
p©si paq»mata tÁj yucÁj: kaˆ ïn taàta Ðmoièmata, pr£gmata ¼dh t¦ aÙt£:
– „Aşadar, sunetele articulate prin voce sunt simboluri ale stărilor su fleteşti, iar
cuvintele scrise sunt simboluri ale cuvintelor vorbite […]; stările sufle teşti pe care
sunetele le simbolizează direct sunt aceleaşi pentru toţi, după cum, la rândul lor,
sunt şi lucrurile ale căror imagini sunt reprezentările noastre“ (trad. rom. de
Mircea Florian, în Organon, vol. I, Bucureşti, 1957, p. 206).
63. Vergilius, Aeneis, II, 772.
64. această frază conţine formularea unui principiu pedagogic de care Augustin
pare să fi fost conştient, dacă avem în vedere succesul său ca profesor, mai întâi,
şi ca episcop, în cele din urmă.