Sfantul-Augustin_Confesiuni

note
Cartea I
1. Ps. 145:3.
2. Cf. Ps. 147:5.
3. 1 Petr. 5:5.
4. După Labriolle, acest pasaj introductiv rezumă întregul spirit al Confesiunilor:
adevărata odihnă intelectuală şi sufletească se află doar în Dumnezeu, căci
doar el pune capăt rătăcirilor intelectului şi sfâşierilor inimii.
5. Rom. 10:14.
6. Ps. 22:26.
7. Ideea aceasta că, în căutarea lui Dumnezeu, credinţa trebuie să preceadă cu noaşterea
(credo ut intellegam – „cred, ca să înţeleg“) este un principiu al gno seologiei
augustiniene; ea va fi enunţată şi subliniată de Sf. Augustin încă din scrieri de
tinereţe precum De Magistro. Acest principiu este de asemenea propus în multe
din predicile adresate celor care se pregăteau să primească botezul (cf., de exemplu,
Sermones, LVI, 1 sau LVII, 1). Credinţa înseamnă iubire; a‐l cunoaşte pe Dumnezeu
fără a‐l iubi este un nonsens. În schimb, Dumnezeu poate fi regăsit prin iubire
chiar dacă nu este cunoscut prin intelect.
8. acest „propovăduitor“ (praedicator) este fără îndoială Sf. Ambrozie, adevăra tul său
„părinte spiritual“, personalitatea care a exercitat înrâurirea decisivă asupra hotă rârii
tânărului Augustin de a se converti la credinţa autentică şi de a primi botezul.
9. Fac. 1:1.
10. Ps. 139:8.
11. Rom. 11:36.
12. Ierem. 23:24.
13. Labriolle, p. 11, remarcă faptul că aceste capitole vădesc puternice remi niscenţe
ale educaţiei clasice, fundamentată pe retorică şi dialectică, primită de Augus tin în
tinereţe. În părţile cu conţinut filozofic ale Confesiunilor, abundenţa enunţurilor
interogative, foarte gustate de contemporani, este pentru noi obo sitoare.
14. Cf. Ps. 118:32.
15. Ideea că Dumnezeu este „de nepătruns“ (incomprehensibilis), şi totuşi „cu pu tinţă
de atins“ (attingibilis) este frecvent formulată de Sf. Augustin şi a fost moşte nită