Sfantul-Augustin_Confesiuni

capitolul al xii-lea
Dumnezeu întoarce spre binele copilului
constrângerile şi chinurile vieţii de şcolar
confesiuni – I 73
19
În această epocă a copilăriei mele, de care ai mei îşi făceau mai puţine
griji decât în privinţa adolescenţei de mai târziu, nu iubeam deloc învăţătura
şi eram sătul să tot fiu îmboldit spre ea; eram totuşi pus să studiez,
şi asta spre binele meu, căci altfel n-aş fi realizat nimic. N-aş fi învăţat
dacă n-aş fi fost silit. Însă nimeni nu acţionează bine când o face împotriva
propriei voinţe, chiar dacă ceea ce face este un lucru bun. Şi nici cei
care mă sileau să studiez nu făceau bine, ci binele îmi venea de la tine,
Dumnezeul meu. Când mă sileau să învăţ, cei din jurul meu nu ţinteau
nimic altceva decât să ajung la satisfacerea poftei nesătule de a dobândi
averi uriaşe şi o glorie mârşavă. Dar tu, Doamne, care ştii numărul firelor
de păr de pe capetele noastre 52 , spre folosul meu te-ai slujit de greşeala
tuturor acelora care stăruiau să învăţ; în schimb, de greşeala mea, care nu
voiam să învăţ, te-ai folosit spre pedepsirea mea, căci demn eram de pedeapsă,
copil atât de mic, şi totuşi atât de îndărătnic. Astfel, spre binele
meu tu ai întors răul făptuit de alţii, iar pentru greşelile mele dreaptă
răsplată mi-ai dat. Căci tu ai poruncit ca orice suflet lipsit de ordine
tocmai prin aceasta să-şi afle pedeapsa, şi aşa s-a făcut 53 .
capitolul al xiii-lea
Conţinutul învăţământului clasic.
Şcolarul acceptă scrisul şi cititul, ca fundamente ale învăţăturii,
dar respinge fantasmele literaturii clasice
20
Care erau însă cauzele aversiunii mele faţă de studiul limbii greceşti, de care
eram îmbibat încă de mic copil, nici chiar acum nu sunt prea bine lămurit 54 .
Iubeam în schimb foarte mult limba latină, dar nu pe cea învăţată de la primii
mei dascăli, ci pe aceea pe care o cultivau aşa-numiţii „gramaticieni“ 55 . Căci
aspectele elementare ale învăţăturii latine, cititul, scrisul şi număratul, erau
nu mai puţin împovărătoare decât învăţarea limbii greceşti. De unde oare
îmi venea totuşi această repulsie, dacă nu din păcatul şi deşertăciunea vieţii?
Căci trup eram şi duh care trece şi nu se mai întoarce. 56 Oricum, fiind mai sigure,