Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – XIII 701
30
cărora, după Cuvântul tău, le‐au dat naştere apele. Trimite deci acestui
pământ Cuvântul tău, prin vestitorii tăi. Noi doar relatăm faptele lor, căci
doar tu eşti acela care lucrezi prin ei, aşa încât lucrarea lor să le aducă
sufletul cel viu 196 .
Pământul a dat naştere sufletului viu, fiindcă pământul este cauza acţiunii
prin care se creează acest suflet, după cum şi marea a fost cauza acţiunii
care a dat naştere târâtoarelor înzestrate cu suflete vii şi zburătoarelor de sub
bolta cerului 197 ; pământul însă nu mai are nevoie de aceste făpturi, deoarece
acum el mănâncă Peştele 198 scos din adâncuri, la această masă pe care ai
pregătit‐o înaintea privirilor 199 celor credincioşi; el a fost, aşadar, scos din
adâncuri ca să hrănească pământul cel pustiu. Şi păsările sunt tot vlăstare
ale mării, dar ele se înmulţesc totuşi deasupra pământului. Căci, dacă
necredinţa oamenilor a fost cauza primelor cuvântări ale vestitorilor
Evangheliei, acum credincioşii primesc din ele, zi de zi şi din belşug, îndemnuri
şi binecuvântări. Cât priveşte sufletul cel viu, el îşi are începutul
în pământ, deoarece doar credincioşii pot avea un folos desprinzându‐se
de iubirea pentru lumea aceasta 200 , aşa încât sufletul lor să trăiască pentru
tine, acest suflet care a fost mort atunci când a trăit în desfătări 201 , plăceri
care erau ucigătoare, Doamne. Căci doar tu, Doamne, eşti bucuria care
dăruieşte viaţă adevărată unei inimi curate.
Fă, aşadar, ca slujitorii tăi să‐şi urmeze lucrarea pe pământ, dar în alt fel
decât au făcut‐o în apele necredinţei, atunci când au predicat şi au vorbit
cu ajutorul minunilor, al unor semne 202 şi al unor cuvinte tainice, prin care
să atragă atenţia neştiinţei, care este mama mirării, stârnind teamă faţă de
astfel de expresii misterioase; căci pe această cale sunt aduşi spre credinţă
fiii lui Adam, care au uitat de tine până într‐acolo încât s‐au ascuns înaintea
feţei tale şi au devenit ei înşişi un abis 203 . Fie deci ca slujitorii tăi să‐şi
urmeze lucrarea în alt fel, şi anume ca pe un pământ uscat, despărţit pentru
totdeauna de vâltorile abisului; ei înşişi să fie ca un model 204 pentru credincioşi,
trăind împreună cu ei şi deşteptând în ei dorinţa de a‐i imita.
Astfel, credincioşii îşi vor pleca urechea la îndemnurile lor nu doar pentru
a le asculta, ci şi pentru a le urma: Căutaţi‐l pe Dumnezeu, iar sufletul
vostru va trăi 205 , pentru ca pământul să dea naştere sufletului celui viu 206 .
Nu vă supuneţi modelului veacului acestuia 207 , ci ţineţi‐vă departe de el.
Sufletul trăieşte doar ocolind acele lucruri care, dacă le‐ar pofti, îl duc
spre moarte. Feriţi‐vă de nemăsurata sălbăticie a orgoliului, de leneşa