Sfantul-Augustin_Confesiuni

Introducere 7
origine, Patricius, tatăl lui Augustin, era un mic funcționar provincial și
stăpân al unei bucăți de pământ, mândru de a fi cetățean roman. El a ținut
să‐i asigure primului său fiu educația clasică cea mai solidă. Odată cu această
dorință de parvenire socială, Patricius i‐a transmis fiului său mode lul unei
vieți imorale și indiferen tismul religios, deloc neobișnuite în Roma imperială.
Deși, ca întreg Imperiul, Africa fusese puternic creștinată, mai ales ca
urmare a edic tului din 330 al lui Constantin cel Mare, în urma căruia
creștinismul devenise religia oficială a statului, instituțiile și tradițiile romane
păgâne rămăseseră practic intacte, susținute în special de clasele superioare
ale societății și apărate de o opoziție intelectuală foarte puternică
și activă. Unul din ultimii apologeți ai păgânismului roman, Symmachus
(347–402), înalt funcționar imperial, a fost la un moment dat chiar protector
al tână rului Augustin! În ultimele decenii ale secolului al IV‐lea, în
timpul și după domnia lui Iulian Apostatul (ultimul împărat păgân, între
361 şi 363), noua religie înregistrase un puternic recul.
Pe acest fond, copilăria și tinerețea lui Aurelius Augustinus au urmat un
curs normal. Ambiționându‐se să‐și vadă fiul înalt funcționar, Patricius a
făcut mari sacrificii financiare pentru a‐i oferi fiului său cea mai îngrijită
educație: după acumularea bazelor gramaticii, dialecticii și retoricii în orășelul
natal și în localitatea vecină Madaura, Augustin este nevoit însă să se
întoarcă acasă din cauza crizei financiare în care se afla familia. Dintre toate
materiile de studiu, adolescentul respingea limba greacă și literatura clasică,
neînțelegându‐le rostul, dar și fiind înde părtat de ele din pricina metodelor
drastice ale magiștrilor. Încă de copil, el se dovedește însă foarte atras de
spectacolele de tea tru și de gladiatori, privite cu oroare de creștini.
În toată această perioadă, relatată pe larg în primele cărți ale Confesiunilor,
Monica, mama sa, născută într‐o familie creștină, ea însăși creștină ferventă,
nu a încetat să se îngrijoreze de cursul, aberant din punctul ei de vedere
creștin, pe care îl luase viața fiului său. Mai mult decât nebuniile tinerești
„normale“ sau acceptabile, tânărul Augustin se pare că avea o atrac ție specială
pentru viciu, scufundându‐se într‐o viață dezordonată și imorală, spre
nemulţumirea mamei, dar sub privirile îngăduitoare ale tată lui, care‐i prevedea
un viitor strălucit fiului său. Inteligentă și tenace, Monica se păstrează,
în aparență, în umbra băr batului, pe care nu‐l contrazice și nu‐l înfruntă
direct, dar căruia reu şește să‐i impună până la urmă proiectul ei, determinându‐l
să se convertească el însuși în ultimele zile ale vieții.