Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – XIII 699
28
Iată ce au rodit apele, însă doar prin Cuvântul tău; nevoile popoarelor
înstrăinate de veşnicia Adevărului tău au rodit toate aceste semne, dar
numai în Evanghelia ta apele au izvorât din ele aceste semne, iar amara
lor slăbiciune 187 a fost cauza pentru care Cuvântul tău le‐a ajutat să iasă
la lumină.
Toate lucrurile sunt frumoase pentru că sunt create de tine, dar tu, care
le‐ai creat pe toate, eşti mai frumos decât orice, mai mult decât se poate
spune în cuvinte. Dacă Adam nu ar fi căzut departe de tine, din sânul tău
nu s‐ar fi răspândit valurile sărate ale mării, adică neamul omenesc, cu
adânca sa curiozitate, cu îngâmfarea lui vijelioasă, veşnic nestatornic şi
neliniştit; n‐ar mai fi fost atunci nevoie ca sfinţii tăi slujitori să lucreze în
mijlocul acestor ape uriaşe, transpunând faptele şi cuvintele tale mistice
în lucruri corporale şi sensibile. În această lumină mi se prezintă mie acum
aceste târâtoare şi aceste zburătoare; oamenii însă, fie chiar şi iniţiaţi în
aceste semne tainice şi îmbibaţi de adevărul lor, nu vor trece totuşi dincolo
de învelişul lor corporal, de care sunt înrobiţi, dacă sufletul, urcând
o treaptă superioară, nu s‐ar înălţa la viaţa spirituală şi dacă, după privirea
cuvântului de început 188 , nu ar ţinti spre cunoaşterea desăvârşită.
capitolul al xxi‐lea
„Sufletul viu“ despre care se vorbeşte în Cartea Facerii
este sufletul cu adevărat creştin
29
Iată de ce, prin puterea Cuvântului tău, nu adâncimea mării, ci pământul
uscat, despărţit de apele amare ale mării, este acela care a dat naştere nu unor
târâtoare şi unor zburătoare cu suflete vii, ci sufletului cu adevărat viu 189 .
Acest suflet nu mai are nevoie de botezul de care au nevoie neamurile
păgâne, după cum şi el a avut nevoie pe când era încă acoperit de ape;
căci în împărăţia cerului 190 nu se poate intra altfel decât prin botez, din
clipa în care tu ai hotărât astfel; sufletul nu cere nici minuni măreţe 191
pentru a avea credinţă, el are credinţă chiar şi dacă nu vede semne şi minuni
192 , de vreme ce este pământul cel credincios, deja despărţit de apele
mării, amare prin necredinţa lor 193 ; iar vorbirea în limbi este un semn nu
pentru credincioşi, ci pentru necredincioşi 194 . Pământul pe care l‐ai aşezat
deasupra apelor 195 nu are, aşadar, deloc nevoie de neamul zburătoarelor