Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – XIII 695
25
stăm de vorbă, spune Domnul, pentru ca luminătorii să se aprindă pe firmamentul
cerului şi să strălucească deasupra pământului 166 .
Omul bogat l‐a întrebat pe bunul Învăţător ce trebuie să facă pentru a
dobândi viaţa veşnică. Bunul Învăţător, pe care bogatul l‐a crezut un om
şi nimic mai mult – care este însă bun pentru că este Dumnezeu –, i‐a
răspuns că, dacă doreşte să ajungă la viaţa veşnică, să păzească poruncile,
să îndepărteze de la sine amărăciunea ticăloşiei şi a răutăţii, să nu ucidă,
să nu preacurvească, să nu fure, să nu aducă mărturie mincinoasă, pentru
ca uscatul să iasă la lumină şi să rodească cinstirea mamei şi a tatălui, şi
iubirea pentru aproapele. Bogatul i‐a răspuns: „Am făcut toate acestea.“
Atunci, i‐a spus Învăţătorul, de unde vin atâţia spini, dacă pământul este
rodnic? Du‐te, smulge mărăcinişul încâlcit al avariţiei, vinde averea ta şi
umple‐ţi braţele de roade dăruind totul săracilor şi vei avea o comoară în
cer; urmează‐l pe Domnul dacă vrei să fii desăvârşit, fii alături de aceia cărora
le propovăduieşte înţelepciunea Acela care ştie ce trebuie să dăruiască zilei
şi ce trebuie nopţii; pentru ca şi tu să cunoşti şi, de asemenea, şi pentru
tine ei să devină luminători pe firmamentul cerului 167 . Acest fapt nu se va
întâmpla dacă inima ta nu va fi de faţă, dacă comoara ta nu va fi acolo
unde se află inima ta 168 , după cum l‐ai auzit rostind pe bunul Învăţător.
Însă pământul cel sterp s‐a întristat şi spinii au înăbuşit Cuvântul 169 .
Voi însă, seminţie aleasă 170 , voi, slăbiciune a lumii 171 , care aţi renunţat la toate
pentru a‐l urma pe Domnul, mergeţi în urma lui, împrăştiaţi‐i pe cei puternici,
mergeţi în urma lui, cei cu picioare frumoase 172 , şi străluciţi pe firmament,
pentru ca cerul să povestească slava lui 173 , despărţind lumina celor desăvârşiţi,
dar care nu sunt încă asemenea îngerilor, de întunericul celor care sunt
asemenea unor copii, dar care nu au pierdut speranţa. Străluciţi deasupra
întregului pământ! Fie ca ziua, strălucind de lumina soarelui, să reverse asupra
zilei cuvântul înţelepciunii, iar noaptea, sclipind la lumina lunii, să vestească
nopţii cuvântul ştiinţei 174 . Luna şi stelele strălucesc în noapte, dar
noaptea nu le întunecă, deoarece acestea revarsă asupra ei doar atâta lumină
cât este ea în stare să primească. Iată, este ca şi când Dumnezeu ar spune: Să
se aprindă luminătorii pe firmamentul cerului 175 şi, dintr‐odată, din cer s‐a
auzit un sunet, asemenea unei vijelii care suflă cu putere, şi s‐au arătat un fel
de limbi de foc care s‐au despărţit şi s‐au aşezat câte una deasupra fiecăruia
dintre ei 176 ; astfel ei au devenit luminători pe firmamentul cerului, având în
ei cuvântul Vieţii 177 . Împrăştiaţi‐vă peste tot, flăcări sfinte, flăcări frumoase!