Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – XIII 691
capitolul al xviii‐lea
Faptele bune ne apropie de contemplarea Binelui
22
23
Aşa, Doamne, aşa fă să se nască – după cum neîntrerupt ne dăruieşti veselia
şi putinţa de a îndura –, fă ca adevărul să se nască din pământ şi
dreptatea să privească din înaltul cerului 148 , iar luminătorii să răsară pe bolta
cerească 149 . Să frângem pâinea noastră împărţind‐o cu cel înfometat şi pe
sărmanul fără acoperiş să‐l aducem în casa noastră, pe cel gol să‐l îmbrăcăm
şi să nu dispreţuim pe cei din casa noastră, care sunt de un neam cu noi 150 .
Îndreaptă‐ţi privirile către aceste roade născute din pământ şi vezi că sunt
bune! Fie ca lumina noastră să izbucnească la timpul potrivit şi de la
această umilă recoltă de fapte bune să ne înălţăm până la desfătările oferite
de contemplarea Cuvântului tău şi să putem răsări ca nişte luminători
în lume 151 , strânşi de firmamentul Scripturii tale.
Aici, în Scriptură, tu discuţi cu noi, învăţându‐ne să facem deosebire
între lucrurile inteligibile şi cele care pot fi percepute cu simţurile, între
zi şi noapte, ca şi între sufletele ataşate de lucrurile inteligibile şi cele înrobite
lucrurilor sensibile; prin aceasta, nu vei mai fi, ca înainte de a fi
creat firmamentul, singurul care să faci deosebirea între noapte şi zi, în
taina discernământului tău; acum şi făpturile spirituale pe care le‐ai creat,
aşezate fiecare pe firmament potrivit treptei care i se cuvine, după ce
Harul tău s‐a arătat întregului univers, strălucesc deasupra pământului,
despart ziua de noapte şi marchează succesiunea timpurilor 152 ; căci timpurile
cele vechi au trecut şi, iată, au venit altele noi 153 , mântuirea noastră este mai
aproape decât am crezut, noaptea s‐a îndepărtat, iar ziua s‐a apropiat 154 ,
binecuvântarea ta încununează anul 155 , deoarece ai trimis lucrători la secerişul
tău 156 să secere ce au semănat alţii 157 , ai trimis lucrători să faci şi o
altă semănătură, al cărei seceriş va fi la sfârşitul vremurilor 158 .
Şi astfel, tu împlineşti dorinţele celui care te roagă şi binecuvântezi anii
celui drept. Tu însă rămâi mereu tu însuţi, iar în anii tăi, care nu au sfârşit
159 , tu pregăteşti grânarul pentru anii care trec şi se sfârşesc.
Potrivit planului tău veşnic, tu reverşi asupra pământului darurile tale
cereşti la timpul potrivit fiecăruia; căci unora le‐a fost dăruit prin Duhul
tău rostirea înţelepciunii, iar această putere este asemenea luminătorului
celui mare, destinat acelora care se bucură de lumina unui adevăr strălucitor
precum zorii zilei; alţii au primit de la acelaşi Duh al tău rostirea