Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – XIII 689
capitolul al xvii‐lea
Din punct de vedere alegoric, marea despre care
se vorbeşte în Cartea Facerii reprezintă lumea,
iar uscatul reprezintă binele
20
21
Cine a adunat într‐o singură comunitate apele amare ale mării? 142 Singurul
lor scop este atingerea unei fericiri trecătoare şi pământeşti, pentru care
fac orice, cu toate că în nesfârşita varietate a grijilor de tot felul ei sunt
aruncaţi încoace şi încolo de valurile mării. Cine altcineva decât tine,
Doamne, cel care ai spus ca apele mării să se adune într‐o singură alcătuire
şi să iasă la lumină uscatul însetat după tine 143 , deoarece a ta este şi marea,
căci tu ai creat‐o şi pe ea; mâinile tale au plăsmuit şi pământul uscat 144 . Căci
nu amărăciunea dorinţelor perverse o numim mare, ci adunarea la un loc
a apelor. În felul acesta tu ţii în frâu şi poftele cele rele ale sufletelor, stabileşti
hotare şi interzici apelor să treacă de ele, pentru ca valurile lor să
se spargă în ele însele; prin aceasta, tu supui marea ordinii împărăţiei tale,
care se întinde deasupra tuturor.
Cât priveşte acum sufletele însetate după tine, care se prezintă înaintea
privirilor tale şi pe care le‐ai separat de curgerea obştească a mării în vederea
unui alt scop, pe acestea le uzi cu apa unui izvor tainic şi dulce,
pentru ca astfel şi pământul să‐şi dea rodul său; supunându‐se poruncii
Domnului Dumnezeului său, acest pământ dă roade; sufletul nostru rodeşte
în sine fapte de milostenie, fiecare după neamul ei 145 , prin iubirea
faţă de aproapele şi prin sprijinirea lui în împlinirea nevoilor trupului 146 ;
sufletul are în el sămânţa milosteniei, potrivit asemănării 147 ; conştienţi de
slăbiciunea noastră, avem compasiune faţă de cei aflaţi la nevoie, venindu‐le
în ajutor aşa cum am vrea şi noi să fim ajutaţi dacă ne‐am afla în
asemenea lipsuri. Şi dăm acest ajutor nu doar atunci când o putem face
cu uşurinţa cu care încolţeşte iarba din sămânţă, ci oferindu‐le ajutor şi
ocrotire cu toată vigoarea şi puterea, asemenea unui pom încărcat de
fructe şi de bine faceri, aşa încât să‐l scoatem pe cel care suferă o nedreptate
din mâna asu pritorului său, oferindu‐i umbrarul protector şi sprijinul
viguros al unei drepte judecăţi.