Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – XIII 685
17
18
chiar moartea lor, temeinicia autorităţii de care se bucură cuvintele pe care
ni le‐ai transmis cu ajutorul lor se înalţă şi acoperă tot ce se află dedesubt;
când aceştia erau în viaţă, această temeinicie nu strălucea cu atâta măreţie.
Şi încă nu ai acoperit complet cerul cu un veşmânt de piele 120 , încă nu ai
răspândit pretutindeni faima morţii lor.
Fă să vedem, Doamne, cerurile, lucrarea degetelor tale 121 . Risipeşte din
ochii noştri negura în care le‐ai învăluit. Acolo, în Scripturi, se află mărturia
ta, care le dăruieşte înţelepciune celor mici şi neînsemnaţi 122 . Desăvârşeşte,
Dumnezeul meu, slava ta, prin gura copiilor care încă sug lapte 123 .
Într‐adevăr, nu cunoaştem alte cărţi care să nimicească atât de bine orgoliul,
să‐l nimicească atât de bine pe vrăjmaşul şi pe cel care se răzvrăteşte 124
respingând împăcarea pe care i‐o oferi şi luând apărarea păcatelor sale.
Nu cunosc, Doamne, nu cunosc alte cuvântări atât de neprihănite, care
să mă poată împinge către mărturisiri, să‐mi plec grumazul sub jugul tău
şi să mă cheme să te slujesc fără plată. Fă‐mă să le înţeleg, bunule Părinte,
fă‐mi acest dar, fiindcă m‐am supus, iar tu pentru cei care se supun le‐ai
făcut atât de trainice.
Există, cred, şi alte ape, aflate deasupra acestei tării 125 ; sunt apele nemuritoare,
ferite de stricăciunea pământească. Să slăvească numele tău, să te
slăvească seminţiile supracereşti ale îngerilor tăi, care nu au nevoie să‐şi
înalţe privirea spre cerul acesta al nostru şi nici să citească Cuvântul tău
spre a‐l cunoaşte! Căci ei privesc neîntrerupt chipul tău 126 şi citesc pe el
ceea ce voinţa ta veşnică voieşte, fără ajutorul unor silabe care se succedă
în timp. Ei citesc, aleg şi iubesc voinţa ta; citesc fără întrerupere, iar ceea
ce citesc nu trece niciodată, căci, alegându‐le şi iubindu‐le, ei citesc chiar
planurile tale neschimbătoare. Această carte a lor nu se închide şi nu se
înfăşoară 127 , deoarece tu însuţi eşti această carte şi eşti pentru veşnicie;
căci i‐ai aşezat deasupra acestei tării, pe care ai întărit‐o deasupra slăbiciunii
128 seminţiilor inferioare, pentru ca ele să‐şi ridice privirile spre cer
şi să cunoască îndurarea ta, care te vesteşte în timp pe tine, Creatorul
timpului. Căci în cer, Doamne, se află îndurarea ta, iar adevărul tău se
înalţă până la nori 129 . Norii trec, cerul însă rămâne statornic. Vestitorii
Cuvântului tău trec din această viaţă în altă viaţă, Scriptura ta însă se
întinde deasupra popoarelor până la sfârşitul veacurilor. Astfel, şi cerul, şi
pământul vor trece, dar cuvintele tale nu vor trece 130 , fiindcă până la urmă
şi această viaţă care este cerul se va înfăşura 131 , iar această iarbă 132 peste