Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – XIII 679
capitolul al xii‐lea
O interpretare mistic‐alegorică a Cărţii Facerii
13
Mergi mai departe în mărturisirea ta, credinţă a mea! 62 Spune‐i Domnului
tău: Sfânt, sfânt, sfânt eşti, Doamne, Dumnezeul meu! În numele tău am
fost botezaţi 63 , Părinte, Fiule şi Duhule Sfânt, în numele tău botezăm şi
noi, Părinte, Fiule şi Duhule Sfânt, pentru că şi printre noi, prin Hristos,
Fiul său, Dumnezeu a creat cerul şi pământul 64 , adică mădularele spirituale
şi pe cele trupeşti ale Bisericii sale; pământul nostru era nevăzut şi
netocmit 65 înainte să fi primit o formă, forma învăţăturii tale, iar noi eram
învăluiţi în întunericul necunoaşterii, deoarece l‐ai pedepsit pe om pentru
fărădelegea lui 66 şi judecăţile tale sunt ca adâncul cel nepătruns 67 .
Dar, întrucât Duhul tău se purta pe deasupra apelor 68 , în îndurarea ta nu
ne‐ai părăsit în nenorocire şi ai spus: Să se facă lumină! 69 Pocăiţi‐vă, căci
s‐a apropiat împărăţia cerurilor! 70 Pocăiţi‐vă! Să se facă lumină! Şi fiindcă
tulburat în noi a fost sufletul nostru, ne‐am amintit de tine, Doamne,
sufletul nostru, ne‐am amintit de tine, Doamne, de ţara Iordanului şi de
muntele cel înalt asemenea ţie 71 , dar care s‐a micşorat pentru noi 72 . Ne‐am
dat seama cât de urâte sunt întunecimile noastre şi ne‐am întors către tine
şi s‐a făcut lumină 73 . Iată, odinioară am fost întuneric, iar acum suntem
lumină în Domnul 74 .
capitolul al xiii‐lea
În ce măsură suntem porniţi pe calea mântuirii
14
Şi totuşi, nu suntem încă lumină decât prin credinţă, şi nu printr‐o vedere
clară 75 . Căci în speranţă ne‐am găsit mântuirea. Iar speranţa care nu se
vede nu mai este speranţă 76 . Abisul cheamă încă abisul, dar deja prin glasul
cataractelor tale 77 . Chiar şi cel care ne spune: nu am putut să vă vorbesc ca
unor fiinţe duhovniceşti, ci ca unora trupeşti 78 nu consideră că a înţeles pe
deplin, ci spune că, uitând ceea ce se află în urma sa, năzuieşte spre cele din
faţa sa 79 , geme sub povară 80 , că sufletul său este însetat de Dumnezeu cel
viu precum cerbul jinduind după izvoarele apelor 81 şi strigă: Când voi
ajunge acolo? Dorind să ajungă la adăpostul locuinţei care i‐a fost dăruită
în cer 82 , Apostolul strigă spre abisul care îi este inferior cu aceste cuvinte: