Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – XIII 675
Prin greutatea sa, fiecare corp tinde spre locul ce i se cuvine 50 . Greutatea
unui corp nu tinde neapărat doar în jos, ci spre locul care i se cuvine.
Focul, de exemplu, tinde spre înălţime, pe când piatra tinde în jos. Fiecare
este împins de propria greutate şi îşi caută locul care îi este propriu. Uleiul
vărsat în apă se ridică deasupra apei, apa vărsată peste ulei coboară sub
ulei, fiecare este împins de propria greutate şi îşi caută locul care îi este
propriu. Cât timp nu se află la locul care li se cuvine, lucrurile sunt în
mişcare; când îşi găsesc locul, îşi află şi repaosul. Greutatea mea este iubirea;
de ea sunt purtat oriîncotro sunt purtat. Prin darul tău 51 suntem
înflăcăraţi şi purtaţi spre înălţimi; ardem şi astfel ne înălţăm. Urcăm pe
scara inimii 52 şi cântăm cântarea treptelor 53 . Suntem arşi în focul tău, în
focul tău cel binefăcător, şi ne înălţăm, ne ridicăm în sus, către pacea
Ierusalimului, deoarece m‐am bucurat să aud aceste cuvinte: Vom merge în
casa Domnului 54 . Acolo ne va găsi locuinţă voinţa cea bună şi nu vom mai
voi nimic altceva decât să rămânem acolo pentru veşnicie 55 .
capitolul al x‐lea
Voinţa lui Dumnezeu de a crea lumea spirituală
rămâne un mister de nepătruns
11
Fericită este creatura care nu a cunoscut altă stare decât cea în care se
află! 56 Ar fi cunoscut şi ea o altă stare dacă prin Harul tău, care se poartă
pe deasupra a tot ce este schimbător, nu ar fi fost ridicată în slavă imediat
ce a fost creată şi înainte ca orice fragment de timp să se fi scurs, prin
chemarea pe care ai rostit‐o: Să fie lumină! 57 Şi s‐a făcut lumină. În privinţa
noastră există o deosebire între timpul în care am fost întuneric şi
acela când devenim lumină 58 ; despre creatura spirituală în Scriptură se
spune doar ce ar fi fost ea dacă nu ar fi primit lumina dumnezeiască; în
Scriptură se vorbeşte despre ea ca şi cum, la început, s‐ar fi aflat într‐o
stare de curgere şi de întuneric, ca să ne facă să înţelegem limpede motivul
pentru care a fost creată altfel, cu alte cuvinte de ce, întorcând‐o către
Lumina nepieritoare, a fost făcută să fie ea însăşi lumină. Să înţeleagă cine
este în stare să înţeleagă şi să ceară de la tine puterea de a înţelege! De ce
să mă supere pe mine, ca şi cum eu aş fi acela care l‐aş putea lumina pe
orice om care vine în această lume? 59