Sfantul-Augustin_Confesiuni

capitolul al ii‐lea
Întreaga Creaţie este un act gratuit,
de bunăvoinţă din partea lui Dumnezeu
confesiuni – XIII 663
2
3
Prin deplinătatea bunătăţii tale, întreaga ta creatură îşi menţine fiinţa 4 ,
pentru ca un lucru bun care, deşi este ieşit din tine, nu îţi este de nici un
folos şi nici nu este asemenea ţie să nu înceteze să existe, de vreme ce a
putut fi creat de tine 5 .
Ce merite şi‐au câştigat înaintea ta cerul şi pământul, pe care le‐ai creat la
început? Să spună fiinţele spirituale şi corporale pe care le‐ai creat prin înţelepciunea
ta 6 ce merite şi‐au câştigat ele înaintea ta pentru ca de această înţelepciune
să depindă chiar şi fiinţele imperfecte şi lipsite de formă, fie cele din
specia spirituală, fie cele din cea corporală, acestea din urmă tinzând spre o
dezordine lipsită de măsură şi spre o totală înstrăinare faţă de tine 7 , deşi o
fiinţă spirituală, chiar şi într‐o stare lipsită de formă, este mai bună decât dacă
ar fi fost un corp înzestrat cu formă, iar o fiinţă corporală, chiar şi lipsită de
formă, este mai bună decât neantul absolut. Astfel, toate acestea ar fi rămas
lipsite de formă, dependente de Cuvântul tău, dacă nu ar fi fost chemate de
acest Cuvânt către Unitatea ta, dându‐li‐se o formă şi devenind foarte bune
prin tine 8 , care eşti Binele suprem 9 . Într‐adevăr, cu ce au meritat aceste lucruri
să‐şi primească fiinţa, fie ea şi lipsită de formă, de vreme ce nici în această
stare fără formă ele nu ar fi existat dacă nu ar fi primit‐o de la tine?
Ce merite a avut înaintea ta materia corporală pentru a primi fiinţă, fie
aceasta şi nevăzută şi netocmită 10 , de vreme ce nu ar fi existat nici măcar
în această stare dacă nu ai fi creat‐o tu? Aşadar, întrucât nu exista înainte
de a fi creată, ea nu putea avea vreun merit ca să primească fiinţă.
Ce merite a avut înaintea ta făptura spirituală, în stare încă incipientă, fie
măcar şi pentru a putea pluti, întunecoasă, asemănătoare abisului şi lipsită
de asemănare cu tine cum era? Ea ar fi rămas în această stare incipientă
dacă nu ar fi fost întoarsă din drum prin acelaşi Cuvânt şi îndreptată
către Acela care a creat‐o şi care, luminând‐o cu lumina lui, i‐a îngăduit
să fie ea însăşi lumină, nu într‐o măsură egală, dar totuşi asemănătoare
ca formă cu forma ta.
După cum pentru un corp a fi pur şi simplu nu este acelaşi lucru cu a fi
frumos – căci altfel nu ar fi cu putinţă să existe nici un corp urât –, tot
astfel, pentru o fiinţă spirituală creată, a trăi pur şi simplu nu înseamnă