Sfantul-Augustin_Confesiuni

Cartea a XIII‐a
capitolul i
Voinţa lui Dumnezeu
este atotcuprinzătoare şi liberă
1
Te chem, Dumnezeul meu, îndurarea mea 1 , tu, care m‐ai creat şi nu m‐ai
uitat atunci când eu te‐am uitat. Te chem în sufletul meu, pe care tu îl
pregăteşti să te primească prin dorinţa pe care i‐ai insuflat-o. Nu mă
părăsi acum, când te chem, tu, care mi‐ai venit în ajutor înainte ca eu să
te fi chemat şi ai stăruit din ce în ce mai des şi pe căi foarte diferite să‐ţi
ascult de departe glasul, să mă întorc spre tine şi să te chem în sufletul
meu, pe tine, care m‐ai chemat la tine.
Tu, Doamne, ai şters toate faptele mele rele şi vinovate, ca să nu fie nevoie
să mă pedepseşti pentru lucrarea mâinilor mele, prin care m‐am îndepărtat
de tine; ai luat în seamă toate faptele mele bune chiar mai înainte de a
le fi săvârşit, ca să răsplăteşti lucrarea mâinilor tale, cu care m‐ai creat; căci
tu ai existat şi înainte ca eu să fi existat şi nu am meritat deloc să‐mi dăruieşti
fiinţă. Totuşi, iată că exist, şi exist mulţumită bunătăţii tale, prin care
ai prevăzut tot ceea m‐ai făcut să fiu şi întregul din care m‐ai scos. Nu ai
avut nevoie de mine şi nu sunt eu o fiinţă atât de bună încât să‐ţi fiu ajutor
cu ceva, Domnul meu şi Dumnezeul meu, nu este ca şi cum tu ai fi
obosit prin lucrarea ta, şi eu aş putea să te îngrijesc slujindu‐te sau ca şi
cum puterea ta s‐ar micşora dacă ar fi lipsită de ascultarea mea supusă; grija
mea pentru tine nu este asemenea îngrijirii pământului, aşa încât tu să fii
neîngrijit dacă nu te‐aş îngriji eu 2 ; nu, eu trebuie să te slujesc şi să te cinstesc,
pentru ca binele să‐mi vină de la tine, căci tu mi‐ai dăruit şi existenţa care
face cu putinţă să primesc acest bine. 3