Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – XII 649
capitolul al xxviii‐lea
Pentru alţi credincioşi, Sfânta Scriptură
este asemenea unei grădini încântătoare,
în care fiecare îşi regăseşte propria interpretare
38
39
Dar sunt şi alţii, pentru care cuvintele Scripturii nu mai sunt ca nişte
cuiburi 134 , ci asemenea unor crânguri umbroase în care ei zboară voioşi
în căutarea unor fructe ascunse în frunziş, pe care le scotocesc ciugulindu‐le
şi ciripind.
Când citesc sau ascultă cuvintele Cărţii Facerii, ei observă că, în netulburata
şi veşnica ta statornicie, Dumnezeule, tu te afli deasupra tuturor
timpurilor trecute şi viitoare şi că, totuşi, nu există absolut nici o creatură
temporală pe care să nu o fi creat tu; observă că, fiind unul şi acelaşi lucru
cu Fiinţa ta, voinţa ta nu a suferit nici un fel de schimbare atunci când
prin ea ai creat toate lucrurile şi nu s‐a născut în ea o hotărâre care să nu
fi existat mai înainte; aceşti oameni mai observă că ai creat lumea nu
plăsmuind‐o din propria ta substanţă şi după chipul tău 135 , care este forma
tuturor lucrurilor, ci ai scos din nimic o materie informă cu totul diferită
de tine; întorcându‐se către tine, care eşti Unitatea, această materie avea
să primească o formă după chipul tău, atât cât a fost prevăzut dinainte şi
îngăduit fiecărui lucru, potrivit cu specia lui; aceşti oameni observă că, de
aceea, toate lucrurile sunt foarte bune 136 , fie că rămân în preajma ta, fie că,
depărtându‐se de tine în mod treptat, în spaţiu şi în timp, ele săvârşesc
sau suportă toate minunatele schimbări care se petrec în lume.
Ei observă toate aceste lucruri şi se bucură de ele în lumina Adevărului
tău, atât cât le îngăduie slabele lor puteri în această lume.
Un altul, examinând propoziţia La început a făcut Dumnezeu cerul şi
pământul, crede că început 137 trebuie să însemne aici „înţelepciunea“, deoarece
şi aceasta ne vorbeşte 138 . În aceeaşi propoziţie, altul înţelege prin
început chiar începutul creaţiei lucrurilor şi, pentru el, expresia la început
a creat înseamnă acelaşi lucru cu „mai întâi a făcut“.
Între aceia care prin expresia la început înţeleg că Dumnezeu a creat cerul
şi pământul prin înţelepciunea lui, unul crede că cuvintele cerul şi pământul
sunt doar nişte nume date materiei potrivite pentru crearea cerului şi
a pământului; altul consideră că ambele cuvinte se referă la două entităţi
deja existente şi înzestrate cu formă; altcineva crede că prin cuvântul cer