Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – XII 645
capitolul al xxvi‐lea
Dacă ar fi fost în locul lui Moise, Augustin ar fi ales
aceeaşi modalitate de a se exprima
36
Şi totuşi, Dumnezeul meu – tu, a cărui măreţie dă măsura umilinţei mele,
tu, odihna chinurilor mele, care asculţi mărturisirile mele şi îmi ierţi
păcatele –, întrucât îmi porunceşti să‐l iubesc pe aproapele meu ca pe
mine însumi, nu pot crede că Moise, preacredinciosul tău slujitor, a primit
de la tine un dar mai mic decât acela pe care l‐aş fi râvnit şi l‐aş fi
dorit eu însumi, dacă m‐aş fi născut în vremea când s‐a născut el şi dacă
m‐ai fi ales pe mine în locul lui ca să te slujesc cu inima şi cu limba mea
şi să împart oamenilor Scripturile care, atât de mult timp după ce au fost
scrise, sunt atât de folositoare tuturor neamurilor şi sunt destinate să
triumfe în întreaga lume, prin înaltul prestigiu al autorităţii lor, asupra
cuvintelor oricărei doctrine inspirate de minciună şi de orgoliu.
Dacă aş fi fost Moise, aş fi voit – căci nu suntem oare cu toţii făcuţi din
acelaşi lut? 127 Şi ce ar fi omul dacă nu ţi‐ai aminti tu de el? 128 –, aşadar,
dacă aş fi fost Moise şi dacă mi‐ai fi dat însărcinarea să scriu Cartea Facerii,
aş fi dorit să‐mi dăruieşti o asemenea capacitate de a mă exprima şi un
asemenea fel de a alcătui discursul, încât nici chiar acei cititori care nu ar
fi fost încă în stare să înţeleagă cum a creat Dumnezeu lumea să nu îmi
fi respins afirmaţiile ca fiind deasupra puterii lor de înţelegere; iar cei care
ar fi avut deja putinţa de a înţelege să fi descoperit în cuvintele simple ale
slujitorului tău, fără nici o omisiune, orice concluzie adevărată la care ar
fi ajuns ei înşişi, prin propria lor gândire; în sfârşit, dacă un altul ar fi
descoperit, în lumina adevărului, un alt înţeles, acesta să fi putut şi el să‐şi
recunoască părerea în aceleaşi cuvinte ale mele.
capitolul al xxvii‐lea
În aparenta ei simplitate, Sfânta Scriptură
admite nenumărate interpretări. Pentru oamenii simpli,
Scripturile sunt asemenea unui cuib protector
37
După cum, curgând printr‐o albie îngustă, un izvor este mai bogat în apă
şi, prin şuvoaiele pe care le alimentează, udă spaţii mai largi decât ar uda