Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – XII 641
capitolul al xxv‐lea
O interpretare corectă a Sfintei Scripturi trebuie
acceptată cu seninătate şi fără orgoliu, în spiritul
iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele,
oricine ar fi acela care ar formula‐o
34
Să nu mă mai supere deci nimeni de acum încolo spunându‐mi: „Moise
nu s‐a gândit la ce spui tu, ci s‐a gândit la ce spun eu!“ Dacă mi‐ar pune
cineva întrebarea: „De unde ştii că Moise a avut în gând înţelesul pe care
îl dai tu cuvintelor sale?“ m‐aş simţi dator să rămân calm şi aş răspunde
poate în felul în care am făcut‐o mai sus, argumentând mai pe larg în cazul
în care adversarul meu ar fi mai greu de convins. Dar când cineva îmi spune:
„Moise nu s‐a gândit la ce spui tu, ci s‐a gândit la ce spun eu“, fără să nege
totuşi că atât interpretarea mea, cât şi a lui sunt conforme cu adevărul,
atunci, o, Viaţă a sărmanilor, Dumnezeul meu, tu, în al cărui sân nu există
contradicţie, trimite asupra inimii mele o ploaie de răbdare şi de blândeţe,
pentru a putea suporta astfel de oameni! Ei îmi vorbesc aşa cum o fac nu
pentru că ar fi plini de sfinţenie sau pentru că ar fi văzut în inima lui Moise,
slujitorul tău, ceea ce afirmă, ci pentru că sunt plini de orgoliu. Ei nu cunosc
gândul lui Moise, dar îşi iubesc părerea lor, însă nu pentru că ar fi
adevărată, ci doar pentru că este a lor. Dacă lucrurile nu ar sta aşa, atunci
ei ar iubi deopotrivă părerea altora, în măsura în care ar fi conformă adevărului,
la fel cum eu apreciez ceea ce spun ei când afirmă lucruri adevărate
nu pentru că sunt spuse de ei, ci tocmai pentru că sunt adevărate; şi astfel,
în măsura în care sunt conforme cu adevărul, părerile lor de fapt nici nu le
mai aparţin. Iar dacă ei iubesc o interpretare fiindcă este adevărată, atunci
această interpretare îmi aparţine şi mie, ca şi lor, deoarece devine un bun
comun pentru toţi cei care iubesc adevărul 118 .
Nu îmi place şi resping de asemenea şi pretenţia lor că Moise a avut în
gând ceea ce spun ei, şi nu ceea ce spun eu; căci, chiar dacă ar fi aşa, totuşi
siguranţa neobişnuită cu care îşi susţin părerea vine din cutezanţă, şi nu
din ştiinţă, şi este fructul trufiei, nu al unei viziuni profetice.
De aceea, Doamne, trebuie să ne cutremurăm în faţa judecăţilor tale; căci
Adevărul tău nu îmi aparţine nici mie, nici unuia sau altuia, ci este al
nostru, al tuturor acelora pe care îi chemi fără deosebire să se împărtăşească
din el, atrăgându‐ne cu asprime atenţia să nu‐l ţinem în stăpânire