Sfantul-Augustin_Confesiuni

capitolul al xiv‐lea
Despre profunzimea Sfintelor Scripturi
confesiuni – XII 615
17
Cât de minunată este profunzimea cuvintelor Sfintei tale Scripturi! Iată,
în faţa noastră ele ni se arată cu înfăţişarea lor superficială şi ne surâd
asemenea unor copii. Dar cât de minunată este profunzimea lor,
Dumnezeul meu, cât de minunată este profunzimea lor! Încercăm să Ie
înţelegem, ne cuprinde o spaimă sfântă, o spaimă plină de respect şi un
cutremur plin de iubire. Îi urăsc cu patimă pe duşmanii cuvintelor tale.
O, de i‐ai ucide trecându‐i prin sabia cu două tăişuri 60 , ca să nu mai fie
duşmanii tăi! Mi‐ar plăcea astfel să‐i văd murind pentru ei înşişi, ca să
trăiască pentru tine.
Dar mai sunt şi alţii, care nu resping Cartea Facerii, ci, dimpotrivă, o
laudă, spunând: „Nu aceasta a voit Duhul lui Dumnezeu să lase să se
înţeleagă prin cuvintele sale, pe care le‐a dictat lui Moise, slujitorul său.
Nu a voit să lase să se înţeleagă ceea ce spui tu, ci altceva, şi anume ce
spunem noi.“
Luându‐te pe tine judecător, tu, care eşti Dumnezeul nostru, al tuturor,
acestora le răspund după cum urmează.
capitolul al xv‐lea
Augustin încearcă să delimiteze unele obiecţii
la interpretarea pe care o dă el Sfintei Scripturi
18
Afirmaţi că sunt neadevărate lucrurile pe care Adevărul mi le‐a rostit cu
glasul său puternic, vorbind urechii mele lăuntrice, cu privire la adevărata
veşnicie a Creatorului, cu privire la faptul că substanţa lui rămâne veşnic
neschimbată în timp sau cu privire la unitatea între voinţa şi substanţa
lui? Oare nu rezultă de aici că Dumnezeu nu voieşte într‐un moment un
lucru, iar după aceea altceva, ci tot ceea ce voieşte voieşte dintr‐odată şi
pentru totdeauna? El nu repetă actul voinţei sale mereu şi mereu, nu
voieşte lucruri diferite în momente diferite, nu începe să voiască ceea ce
nu a voit mai înainte, nici nu încetează să voiască ceea ce a voit altădată,
căci o asemenea voinţă ar fi schimbătoare şi tot ceea ce este schimbător
nu este veşnic; Dumnezeul nostru este însă veşnic 61 .